Recenzie: ,,Prințul mecanic” #2 de Cassandra Clare

 

printul-mecanic

Titlu original: Clockwork Prince

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda Edge

Gen: Fantasy

Anul apariției: 14/1/2016

Nr. pagini: 432

Disponibilă: aici. 

 

 

 

sinopsis2

 

In lumea magica a Londrei Victoriene, Tessa Gray si-a gasit in sfarsit locul, alaturi de vanatorii de umbre. Dar linistea se dovedeste a fi trecatoare cand forte intunecate din Conclav planuiesc s-o inlature pe Charlotte, protectoarea ei, de la conducerea Institutului. Daca se va intampla acest lucru, Tessa va ajunge pe strazi, prada usoara pentru misteriosul Magistru, care urmareste sa se foloseasca de puterile ei in scopuri nu tocmai nobile.

Cu ajutorul lui Will si Jem, Tessa descopera ca razboiul purtat de Magistru impotriva vanatorilor de umbre este cat se poate de personal. El ii invinuieste pentru o tragedie petrecuta cu mult timp in urma, din pricina careia, sustine el, viata ii fusese distrusa. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni calatoresc din Yorkshire-ul invaluit in ceata spre un conac de care sunt legate povesti cumplite; din cartierele saracacioase ale Londrei spre o sala de bal fermecatoare, unde Tessa descopera ca adevarul despre originile ei este mult mai sinistru decat isi inchipuise vreodata. Cand se intalnesc cu un demon mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, acestia inteleg ca Magistrul le stie fiecare miscare – si ca unul dintre apropiatii lor i-a tradat.

Tessa realizeaza ca inima ii bate din ce in ce mai tare pentru Jem, insa dorinta de a fi cu Will, in pofida starilor lui sumbre, continua sa o tulbure. Dar ceva se schimba in Will – zidul pe care baiatul si-l construise in jurul lui incepe sa se naruie. Daca-l vor gasi pe Magistru, va putea oare Will sa se elibereze de secretele sale si sa-i ofere Tessei raspunsurile legate de originea si de menirea ei?

In vreme ce cautarea Magistrului, dar si a adevarului, ii pune pe cei trei prieteni in situatii primejdioase, Tessa intelege ca, atunci cand amesteci dragostea cu minciunile, poti corupe chiar si cea mai curata inima.

 

sinopsisrecen

 

     ,,Doresc să știi că ești cel din urmă vis al sufletului meu. […] De când te-am cunoscut pe dumneata, am fost ros din nou de o remușcare pe care o socotisem tocită  pentru totdeauna și am auzit șoapta unor glasuri ce-mi dădeau ghes să mă ridic din noroi, glasuri pe care le crezusem amuțite pe veci. Au încolțit în mine gânduri nedeslușite legate de noi strădanii, de reluarea vieții de la capăt, de smulgerea din lene și din plăcerile simțurilor, de nou avânt în lupta de mult părăsită. Un vis, totul nu-i decât un vis, care sfârșește în gol…” – Charles Dickens, Povestea despre două orașe

 

Închid cartea cu un vuiet din care ies firicele de praf argintii, eliberând în același timp și emoțiile mele. Derulam la nesfârșit finalul catifelat pe care l-am parcurs cu câteva minute în urmă, catifeaua care mi-a acoperit inima, a încălzit-o, a făcut-o să zambească, să plângă, să tipe, să se zbată odată cu   personajele mele dragi.

Am încheiat si volumul acesta cu multe regrete pentru ca mai am puțin și le zic ,,la revedere” personajelor de care m-am îndrăgostit iremediabil și m-au făcut să vreau să trăiesc în lumea vânătorilor de umbre.

Volumul mi-a plăcut enorm, mi-a ferecat inima în paginile lui, aducând-o pe cei mai frumoși nori.  Romanul, de data asta, a fost concentrat pe relațiile dintre personaje, iubire, fericire, singurătate, frică, și alte sentimente care au împrăștiat un parfum dulceag ușor înțepător față de cel fresh si amețitor din primul volum.

Dar să nu ne lăsăm îmbătați de marea liniștită, căci atunci când noaptea vine, furia marii se arată. Marea reușește să ilustreze acțiunea romanului construită într-un mod inedit.

Acțiunea este mult mai lină, iar pe alocuri valuri puternice se sparg de mal, scotând la suprafață pericolele asupra lumii de jos.

 

Cassandra a reușit să ,,panseze” rănile din cauza volumului precedent prin Prințul mecanic care atrage cititorul prin florile iubirii care se desfac treptat prin roman, iar personajele evoluează spectaculos. Întâmplările cad diafane în pagini asemnea romanelor clasice pline de dragoste, dar pare scris într-un mod melodic pentru inima cititorului, atingând cotele cele mai înalte ale sentimentelor tale de admirație. Și tot odată ne pregătește cu siguranță pentru ultimul volum care va fi sfâsietor fără doar și poate.

 

Să nu uitam de citatul de mai sus care are tente ascunse ale unei iubirii neîmpărtășite, ferecate. Care dezvelește sufletul tulburat al unui personj care trăieste atâtea în  acest roman încat sufletul lui ajunge în bucăți și o dată cu el și al nostru. Mai multe dezvăluiri veți face cu prorpii ochi dăcă veți citi doar cateva pagini, pentru ca după ele vor urma și altele, până la final, aflând cat mai multe secrete.

Despre personaje voi vorbi atât de elaborat încât va voi plictisi (voi încerca să nu dau spoliere).   Mi-a placut  mult cum a decurs evoluția personajelor, chiar daca unele au evoluat în rău sau în bine, iar legătura dintre ele a fost descrisă superb, cu scopul de al face pe cititor să adore multe legături. Dar să nu uitam și de personajele rele care și ele înaintează cu planurile propuse pentru a obține răzbunare. Cu ajutorul caracterelor rele, antiteza carții este fascinantă, îmbinându-se perfect, dar la final numai una va supraviețui…

 

,,Când mă gândesc la tine, și nu ești lângă mine, în mintea mea te văd cu o carte în mână.”

 

 ,,Când a spus că el m-a făcut, a fost de parcă spunea că mă poate desface la fel de ușor.”

 

    ,,Tessa se simțea ieșind treptat din starea ei de nefericire mută și densă, legată de pierderea vieții sale de dinainte, precum o floare care răsare din pământul înghețat.”

 

2017-09-16 10.07.05 1.jpg

 

   ,,Tessa, pe de altă parte, cu părul ei negru, des și ondulat, și cu ochii ei cenușii ca marea, avea o înfățișare caldă, pe care ajungeai să o îndrăgesti cu cât o cunoșteai mai bine. Pe fața ei se vedeau inteligență și umor, calități pe care Jessamine nu le avea sau cel puțin nu le arăta.”

 

       ,,Porni cu pași mari spre ieșire, dar sala de bal era mare, iar trupul Tessei se zvârcolea și tremura din pricina transformării. Icnea de parcă fusese mușcată.”

 

Tessa întruchipează un bujor delicat, de o frumusețe rară și cu o mireasma năucitor de  dulce care amețește pe oricine, emanând bucurie, candoare, bunătate, curaj, și poftă de viață.

 

În acest roman Cassandra pune accent pe trăirile Tessei în legătură cu sentimentele tumultoase care îi străpung sufletul. Au fost multe decizii de luat care au dus la degradarea sau înflorirea inimii ei. Dragostea pentru Tessa e mult mai apăsătoare și complicată decât în prima parte. Atunci era prea fadă pentru a-i da importanță. Acum se accentuează dureros în fiecare por, simț, gând, exprimare… În tot… Ajungând un vartej ucigător de trăiri care scoate la iveală vulnerabilitatea omului în fața dragostei.

Tessa este privită în antiteza cu Jessamine din diferite unghiuri : al aspectului, al personalității, al acțiunilor, arătând diferența dintre cele doua ca iarna și vara, punând în evidență defectele și calitățile fiecareia.

În această parte personajele ajung la momentul în care pot să își deschidă sufletul, să își ofere nectarul prețios al inimii, iubirea dezvăluie cele mai frumoase laturi ale persoanelor, iar celor reci și lipsiți de compasiune, iubirea le topește zidul după care căldura se ascunde.

La polul opus de căldura Tessei se află Will, care încearcă să își înghețe sufletul pentru a nu simți iubirea.

 

    ,,Will zâmbi radiind, de parcă i se făcuse un compliment, deși Tessa, văzând răutatea din spatele zâmbetului, se gândi la el ca la lumina care strălucește pe tăișul unei lame.”

 

    ,,— Îmi pasă de ceea ce gândesc ceilalți , spuse el cu o ravnă surprinzătoare, privind flăcările. Numai la asta mă gândesc – ce gândesc ceilalți, ce simt pentru mine și ce simt eu pentru ei; mă înnebunește. Am vrut să scap…”

 

     ,,— Am crezut că aveai nevoie de mine, continuă Jem. Există un zid pe care ți l-ai construit în jurul tău, Will, și nu te-am întrebat niciodată de ce.”

 

Processed with VSCO with  preset

 

     ,,— Ce-au făcut ei ? zise Will ridicând glasul. Ce-au făcut ei ? Nimic. Eu sunt de vină. Sunt otravă pentru toți cei care mă iubesc.”

 

      ,,— Când Will își dorește ceva cu adevărat, zise Jem încet, când simte ceva, e-n stare să  își frângă inima.”

 

Năluca înfricoșătpare se plimbă nestingherită prin mintea lui Will, dezgropându-i amintirile durereoase care nu-l lasă să trăiască, face prăpăd în sufletul lui ajungând la disperare.

Will, personajul misterios, care a fost în primul volum, treptat s-a contopit cu partea pe care el o ține de mult captivă devenind o persoana nesigură și volatilă.  Nu mă așteptam ca evoluția lui Will să pară atât de devastatoare în ochii mei.

Prin caracterul lui din acest volum, vedem urgia, durerea, și disperarea de a elibera adevăratul el de sub mastile dure pe care le poartă pentru a proteja lumea de otrava pe care crede ca o emană.

Will ne arată iarna din sufletul sau înghețat, iar sub chiciura lacului care îi protejează părtile bune ale inimi sale, se ascunde un frate, un prieten, și un suflet bun. Furtuna, de data aceasta, se dezlănțuie și la exterior, nu numai la interior, cum am sesizat în volumul precedent.

Dar iubirea și persoanele dragi pot topi tot ce ai construit, ziduri înalte, maști foroase, încercările de a opri inima să simtă, să se zbata pentru o persoana.  Caracterul bun al lui Will poate fi scos la lumină doar de cel la care ține cel mai mult, iar acela este Jem.

Legătura dintre cei doi este un yin și yang formidabil. Se completează unul pe altul chiar dacă au caractere opuse, acest aspect face relația dintre cei doi parabatai indestructibilă. Jem e singurul care poate pătrunde dincolo de zidurile lui Will, e cel care dă o pată de culoare în lumea sumbră a lui Will.

 

       ,,Prietenia este o minte în două trupuri.”

 

,,Will nu-l putea privi pe Jem; în schimb, privi înspre perete, unde umbrele lor se contopeau, așa că nu puteai să-ți dai seama unde se termina un băiat și unde începea celălalt.”

 

 ,,— Jem, da. El a fost întodeauna bun cu tine. Nu e nimic altceva decât bunătate. Faptul că te-a lovit aseară denotă doar că ești capabil să-i înnebunești chiar și pe sfinți.”

 

PSX_20170916_211810.jpg

 

      ,,— Tu îi rănești pe toți, spuse Jem. Pe oricine care ține la tine.

— Nu și pe tine, șopti Will. Îi rănesc pe toți înafară de tine. N-am vrut niciodată să te rănesc. Mi-aș da viața pentru tine. Știi asta. Aș muri fără tine.”

 

,,Jem era cumva capabil să mai potolească din ironiile lui Will și să-l facă aproape uman.”

 

Jem, pentru Will, este ancora fără de care nu poate trăi, e singurul pe care îl simte aproape de inima sa. Jem este soarele care poate topi gheața din jurul inimii unui caracter captiv în propriul trup și întunecat de propria minte, iar în erosul lui numai iubire se ascunde.

Chiar dacă nu se pune accent pe relația dintre cei doi parabatai, pentru cugetul meu a avut un impact puternic, mi-a demonstrat că atunci când ții la cineva, te sacrifici pentru el și îi ierți toate greșelile. Asta face Jem pentru Will, îl ține în viață deoarece, fără Jem, el s-ar pierde într-un abis rece.  îl iartă, îi e alături chiar dacă nu e ușor. Dar în toate părțile rele există și părți bune… Trebuie doar să le acorzi mai multă atenție pentru a vedea cat de mult țin unul la altul.

Jem este personajul care dă tuturor căldură doar prin simpla sa prezentă. În sufletul lui soarele parcă trăiește,iar seara luna se arată, dezlănțuind furtuna dn sufletul său. Jem este întruchiparea unei corăbii în luptă cu furtuna aprigă. În ciuda bolii sale, Jem este cel mai sufletist și devotat personaj, încearcă să ii ajute pe toți, să-i ocrotească și să îi salveze cum știe el mai bine.

 

   ,,Jem Carstairs îi întoarse zâmbetul, arătând elegant în costumul său negru, cu părul alb-negru răvășit de vânt.”

 

     ,,Jem pune întreaga sa esență în fiecare zâmbet, așa că părea să zâmbească cu ochii, cu inima, cu toată ființa lui.”

 

2017-09-16 10.04.42 1.jpg

 

      ,,Era Jem, coborând pe funie cu agilitatea grațioasă a unei păsări. Ateriză ușor în fața lor și zâmbi.”

 

  ,,Nu părea bolnav, ci foarte obosit, deși extenuarea îi scotea în evidență delicatețea trăsăturilor. Frumusețea sa nu radia în culori aprinse și foc înăbușit ca a lui Will, dar își avea perfecțiunea sa discretă, drăgălășenia zăpezii care cădea dintr-un cer argintiu.”

 

El ar fi regele zăpezii cu o inimă de foc, grațios și fragil ca fulgii ce se izbesc de asfaltul umed, ce așteaptă să fie îmbrăcat de podoabele argintii. Dar puterea sa e de neatins. ca un viscol ucigător, dar el folosește toate abilitățile sale pentru a ajuta la salvarea nefilimilor. Jem luptă vitejește atât cu cei care vor să distrugă ce îi e drag, cât și cu boala sa. El reușește să îi țină piept bolii cumplite la fel cum reușesc păsările plăpânde să treacă peste o iarnă cruntă.

Am conturat o înfățișare mult prea firavă pentru un rege, el poate fi impozant și nemilos când împrejurimile îl aduc în stare.

Jem poate fi regele crud de care toți se pot teme, sau poate fi regele iubitor, cu o inimă prea mare pentru un trup slăbit. Dar toate astea îi conferă un aer de zeu sulptat din gheață și zăpada, dar cu un suflet rupt din cele mai calde părți ale soarelui și cu cele mai rare calități, contopindu-se într-un suflet de care vei ramane fermecat.

 

Triunghiul amoros nu este unul atipic, ca cele întâlnite frecvent în alte romane ; este un triunghi format din cele mai eterne, pure și răsunătoare sentimente, iar inimile celor trei se zbat într-o dragoste năucitoare.

Jem, Tessa și Will duc o luptă crâncenă cu inimile lor.

Pe parcursul întregului roman descoperim panza de confuzie în care inima Tessei este încătușată. Atât Will cât și Jem ocupă câte o frântură împortantă în erosul fetei. Nici ea nu poate decide care este demn pentru a primi cheia catre toată ființa ei.

 

,,Îl iubea pe Jem, așa cum îl iubea și pe Will— nu putea să nu-i iubească pe toți—, și gândul că l-ar putea pierde îi făcu inima fărâme.”

 

Cred că toată lumea simte o durere când pierde pe cineva la care a ținut, chiar dacă nu toate amintirile cu acea persoană sunt fericite, dar odată cu plecarea persoanei, pleacă și o frântură din inima noastră. Așa s-ar simți Tessa fără Jem, iar faptul că odată cu Jem va pieri și ultima fărâmă de umanitate pe care Will o mai are, acest lucru o sperie.

Will și Tessa au o legatură bizară la început, numai de ei înțeleasă dar, pe parcurs, tachinările s-au transformat în recitări și comentarii ale poeziilor spuse de Will. Din fugă și respingere s-au născut privirile pe furiș, pline de dorință și mister. Din nepăsare a înflorit grija, protecția, gândurile învolburate în miez de noapte, focul mocnit ce arde tacit în sufletele lor. Toate aceste aspecte au evoluat de la străini, la amici, la un bun prieten de citit, la persoana care îți bântuie gândurile și pe care sufletul o dorește cu ardoare ca să aline focul mistuitor.

 

     ,,Mâinile Tessei tremurau în timp ce ea își așeză o șuviță de păr după ureche. Ura că Will avea acel efect asupra ei.”

 

       ,,Ea, desigur, știa poemul. Era Coleridge, unul dintre preferații ei. Acesta, evident, continua despre dragoste, moarte și nebunie, dar nu putea să-și amintească versurile; nu acum, cu ochii albaștri ai lui Will uitându-se între-ai ei.”

 

     ,,Simplul mod în care-i rostise numele o tulbură, simțindu-se ca și când ar fi fost strâns legată la piept de ceva ce o lăsa fără respirație.”

 

PSX_20170916_210619.jpg

 

         ,,Vocea lui era incredibil de blândă. Tessa îl privi uimită. Blândețea nu era un lucru pe care ea să-l asocieze vreodată cu Will. Dar exista: în atingerea mâinii lui pe obrazul ei,în moliciunea vocii, în ochi, când o privea.”

 

              ,,— Am vrut să fac asta, a zis el, în fiecare clipă din fiecare oră a fiecărei zile în care am fost cu tine, încă din ziua în care te-am întâlnit. Dar tu știi asta. Trebuie să știi, nu-i așa ?

Ea îl privi cu buzele întredeschise de uimire.”

 

    ,,— Ce să știu ? întreabă ea, iar Will, cu un oftat ca de înfrângere, o sărută.

Buzele lui erau moi, atât de moi! […] De data asta, era în mod deliberat, fără grabă, de parcă el îi vorbea în tăcere, spunându-i cu atingerea buzelor ceea ce nu putea să-i spună în cuvinte.”

 

Wessa este un cuplu plin de pasiune, iar când cei doi ajung să se atingă, parcă luna și soarele s-au întâlnit, fulgerele și tunele se îmbină melodic, luand parte și natura la iubirea lor patimașă. Sentimentele celor doi sunt ferecate și cu greu le țin în frâu, dar inevitabilul s-a produs, privirile lor s-au regăsit, era o conexiune profundă din care se desprind destăinuiri mute, doar de ei înțelese. Inimile lor se cutremură odată cu atingerile tandre ale lui Will, vibrează, dansează fericită că dorința i s-a îndeplinit.

E cuplul de care m-am atașat foarte mult deoarece m-am regașit prin relația lor haotică, dar plină de sentimente.

Jessa este la polul opus de Wessa, în timp ce relația dintre Tessa și Will este un iaz agitat ce se izbeșe de stâncile dure, iar în jurul iazului se află iarba bătută de o adiere blândă ce împrăștie mireasma florilor. Jessa este o adiere parfumată într-o grădina cu cele mai frumoase și pure flori. Relația dintre cei doi e ca o briză ușoară de vară în acele zile în care soarele stălucește puternic pe cer și în jur vezi numai fericire. Sufletul lui Jem e un leac pentru cel al Tessei care se scaldă în confuzie și sentimente deșarte din cauza lui Will.

 

   ,,Era ca o otravă în sângele ei, la care Jem era singurul antidot. Doar cu el se simțea sigură pe sine.”

 

   ,,Ea se uită la el. Nu era nimic calm sau de nădejde în expresia sa.

Ochii îi erau nergi, obrajii îmbujorați. Când ea își ridică fața, el și-o coborî. și gura sa se aplecă spre a ei și, în timp ce ea îngheță de surprindere, se sărutau… În timp ce săruturile lui Will erau înflăcărate, ale lui Jem erau la fel de proaspete precum aerul curat după ce ai fost închis mult timp într-un întuneric îmbâcsit.”

 

  ,,Incertitudinea lui îi făcu inima Tessei să pară că-i crește în piept, gingășia acesteia fiind suficient de mare cât să-i cuprindă pe amândoi.”

 

2017-09-16 09.49.47 1.jpg

 

     ,,Degetele apucară strâns cămașa lui, trăgându-l pe Jem deasupra ei, simțind greutatea acestuia pe corpul ei de parcă primise înapoi ceva ce fusese al ei dintotdeauna, o parte din ea căreia îi duse dorul, fără să știe acest lucru.”

 

,,Sărutând-o din nou și din nou, de fiecare dată cu și mai multă insistență, cuprinzându-i fața în mâinile lui arzătoare, degetele sale subțiri de violonist mângâindu-i pielea, facând-o să tremure.”

 

     ,,Nu era ea, aceasta era o altă Tessa, o Tessa din vise, care s-ar fi comportat astfel, și își aduse aminte de visul cu Jem într-un pat înconjurat de flăcări. Nu-și imaginase că va arde împreună cu el.”

 

Inima Tessei se încolăcește în jurul inimii lui Jem cu tandrețe și iubire. O iubire care vindecă doua suflete ranite care se prind unul de celălalt pentru a se contopi într-un întreg de care amândoi au o nevoie disperata pentru a se vindeca. Relația dintre ei se bazează pe devotament, încredere, sacrificiu și multe altele care scoate la iveală miezul dulce al personalității lor.

Toate personajele se pare că au evoluat într-un mod sau altul și acest lucru m-a bucurat pentru că am vazut o schimbare între Henry și Charlotte Branwell. De data aceasta cei doi sunt parteneri, lucrează împreună, se sfătuiesc, se comportă ca un cuplu căsătorit. Henry ia parte, atât afectiv, cât și fizic în viața lui Charlotte, nu mai este doar un pion de care se folosește pentru a putea sta la conducere, acum nu mai e doar omul cu invențiile eșuate, e omul pe care ea poate conta oricând.

În lumea celor doi rațiunea și devotamentul este pe primul loc, iar sentimentele importante sunt ignorate, deoarece vânătorii de umbre trebuie să își țină sentimentele în frâu pentru a gândi ca un adevarat conducător, de aceea nu știu cum să scoată la iveală ceea ce simte fără a se pune în pericol sau a deteriora poziția în fața Consiliului.

 

,,— Demisionezi de la Institut ? Cum poți să faci așa ceva ?

— Mai bine să demisionez decât să vină consulul Wayland și să mă dea afară, spuse Charlotte cu glas scăzut.

— Nu voiai să zici ,,peste noi” ? Henry părea rănit. N-ar trebui să am și eu un cuvânt de spus în această decizie ?

— N-ai arătat niciodată până acum că ai cât de cât interes să conduci Institutul. De ce ai face-o acum ?”

 

    ,,Henry arată de parcă l-ar fi pălmuit, și Charlotte făcu tot ce-i stătea în putere ca să nu se ridice și să-l cuprindă cu mâinile și să-l sărute pe obrazul pistruiat. Își aminti, când se îndrăgostise de el, cum îi părea că seamană cu un cățeluș adorabil…”

 

PSX_20170916_211538.jpg

 

   ,,O săruta astfel încât ea nu se mai simți antipatică, nu se mai gandi la păr sau la pata de cerneală sau la rochie sau la orice altceva decât la Henry, pe care îl iubea dintotdeauna.”

 

          ,,M-am căsătorit cu tine deoarece…deoarece știam că nu avea să-mi pese de cât de dificil era să conduc acest loc sau de cât de dur mă tratează Conclavul, atât timp cât știam că în fiecare seară când urma să mă culc, chipul tău avea să fie ultimul pe care îl vedeam.”

 

Sentimentele lor au fost ferecate în toți acești ani ca niște fluturi colorați într-o încăpere rece și sumbră, dar într-un final, așa numitele gratii, se slălbesc și reusesc să scape făcând din inimile celor doi o pajiște plină de flori și miresme dulci, iar soarele dansează fericit printre norii parcă de puf. Delicat, fluturii vibrează și anunță când el e prin preajmă ; atunci totul se evaporă și rămâne iubirea și căldura cu care în taină își mărturisec sentimentele.

 

Jessamine în acest volum a avut o evoluție cutremurătoare, care rascolește atât personajele din jurul ei, cât și mintea cititorului din cauza întorsăturii bruște și dureroase pe care viața Jessaminei a luat-o. Din fata elegantă și plină de rafinament, a ajuns o fata înspăimantată și instabilă.

Prin aceste greutăți ale vieții sale putem desprinde multe fețe ale oamenilor, dar și ale iubirii.

Jessamine mereu a visat la acel prinț pe care fiecare dintre noi poate că îl așteptăm, dar ea a vazut asta intr-un șarlatan.

Să nu uitam, în dragoste și în război totul e permis. Poate că așa i-a dictat inima ei având în vedere că Nathan Gray avea unele calități pe care aceasta le dorea. Era mundan, un gentilom de care ea s-a îndrăgostit nebunește, dar sub masca unui bărbat romantic și iubitor se ascunde un profitor, egoist și avid de putere. Dar din păcate ceea ce ei nu știau e că sunt pioni împortanți pe tabla de șah a Magistrului.

Jessamine a simțit pe pielea ei că dragostea te poate aduce la pierzanie. Din cauza că a iubit cu atâta patimă și din această cauză inima ei a ajuns bucăți.

 

       ,,— Fii cât de obraznic vrei, însă se întâmplă ceva cu Jessamine. Încercarea de a-i atinge mintea e la fel ca încercarea de a atinge un cuib de șerpi sau un nor otrăvitor. Nu-i descriptez aproape deloc sentimentele.”

 

  ,,— Faptul că încă nu știi dacă e pur și simplu un flirt prostesc din partea lui Jessamine sau ceva mult mai profund și mai întunecat.”

 

PSX_20170916_212235.jpg

 

     ,,Jessamine scoase un ,,oh” pe un ton scăzut și smulse păpusa din mâna Tessei. O ținu strâns la piept. Începură să-i curgă lacrimile. lăsând urme în praful de pe chipul ei. Tessa se gândi că era cu adevărat o priveliște de toată mila.”

 

    ,,[…] Când Tessa încercase să atingă mintea fetei, ea întâmpinase rezistență, încă acum simțea doar o tristețe crescândă. ca o picătură de cerneală neagră care se împrăștie prin apă.

Ochii căprui ai lui Jessamine erau deschiși, privind lung în întuneric. Nu mai am nimic.”

 

E dureros pentru o persoană așa firavă ca Jessamine să fie rănită de o persoană în care și-a pus toată încrederea și visurile de a avea o viața așa cum își dorea, dar aceasta a fost doar o unealtă pentru Nathan care să îl ajute să obțină înformații. Chiar dacă la început era un personaj antipatic, acum am reușit să vedem că sub toate măștile frumoase există și povești triste.

 

A ramas un singur personaj misterios și rău până în măduva oaselor, însetat de răzbunare și de a extirpa vânătorii de umbre.

De Magistru nici măcar acum, după atâta timp, nu știm mare lucru doar că lovește pe neașteptate pentru a obține ceva ce nici măcar acum nu se știe. Tot ce s-a aflat este că ar face orice pentru a scăpa de institutul din Londra, vrea să îl stăpânească, să fie toți la mila sa.

Vedem prin prisma personajelor că acest Magistru e gata să facă orice pentru a-și duce planurile la final, dar încă n-am aflat cine câștigă…. Vânătorii sau Magistrul și masinăriile sale mecanice…

 

    ,,— Privește cu atenție, fiul meu, spuse bărbatul cu pielea verde, căci într-o zi voi conduce un regat mecanic de astfel de creaturi, iar tu vei fi prințul lui; te voi numi Prințul mecanic.”

 

PSX_20170916_210028.jpg

 

Am spus destule din misterioasa Londră, așa că e timpul ca și voi să aflați ce se va întâmpla cu personajele noastre curajoase.

 

rati

 

Ofer 5/5 steluțe cărții pentru stilul cu care m-a ademenit în mrejele sale și pentru dorința arzătoare de a face și eu parte din lumea aceasta.

5.jpg

 

Recenzie: ,,Îngerul mecanic” #1 de Cassandra Clare

 

cop-1-dispozitive-infernale-1_ingerul-mecanic   Titlu original: Clockwork Prince

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda & Leda Edge

Gen: Fantasy

Anul apariției: 14/1/2016

Nr. pagini: 400

Disponibilă: aici.

 

 

 

sinopsis2

 

      TESSA GRAY, o adolescentă de şaisprezece ani, traversează oceanul pentru a-şi găsi fratele. Destinaţia ei este Anglia, în plină epocă victoriană, dar ceva terifiant o aşteaptă în Lumea de Jos a Londrei, unde vampiri, vrăjitori şi alte creaturi supranaturale bântuie străzile iluminate cu gaz.

Numai vânătorii de umbre, războinici hotărâţi să scape lumea de demoni, menţin cât de cât ordinea în acest haos. Răpită de misterioasele Surori Întunecate, membre ale unei organizaţii secrete numite clubul Pandemonium, Tessa află curând că ea însăşi face parte din Lumea de Jos şi că este posesoarea unui talent rar: puterea de a se transforma, după propria-i voinţă, într-o altă persoană. Însă Magistrul, o figură misterioasă care conduce clubul, nu se va da în lături de la nimic pentru a face ca puterea Tessei să-i aparţină.

Fără prieteni şi hăituită, Tessa se refugiază la vânătorii de umbre de la Institutul din Londra, care jură să-i găsească fratele dacă ea îşi va folosi puterea pentru a-i ajuta. Tessa descoperă că e fascinată, în aceeaşi măsură, de doi prieteni buni: James, a cărui frumuseţe fragilă ascunde un secret mortal, şi Will, cel cu ochi albaştri, ale cărui stări de spirit schimbătoare, alături de o ironie caustică îi ţin pe toţi la distanţă… pe toţi în afară de Tessa. Pe măsură ce căutarea lor îi atrage tot mai adânc în inima unei urzeli oculte care ameninţă să-i distrugă pe vânătorii de umbre, Tessa îşi dă seama că ar putea fi nevoită să aleagă între a-şi salva fratele şi a-şi ajuta noii prieteni să salveze lumea… şi că dragostea poate fi cea mai periculoasă magie.

 

sinopsisrecen

Când vorbesc despre această carte, rămân fără cuvinte, de la început până la sfârșit fără suflu. Mi-a plăcut cartea de la prima pagină: o actiune care cade fluidă plină de adrenalină, care te stimulează să dai pagină cu pagină până te trezești și vezi că ai terminat primul volum. La unele cărți am putut să anticipez ce se va întâmpla, dar de fiecare dată când încercam să prevăd acțiunea acestei cărți, se întorcea totul la 180 de grade, trăind momentele de panică, iubire, tristețe sau frică împreună cu personajele.

Personajele sunt foare bine conturate chiar dacă sunt principale, secundare sau episodice. Orice personaj își are locul, repricile, descrierile, chiar și o aptitudine (putere). Nu consider că acțiunea este centrată doar pe un caracter – sau mai multe – toate au pasaje proprii în carte.

Acțiunea începe în anul 1878, când Tessa Grey ajunge în portul din Londra și primește o scrisoare în care fratele său îi spune să aibă încredere în doamna Dark și în doamna Blake. Până aici pare ceva obișnuit, dar scopul doamnelor este de a explora și descoperi puterea Tessei. Abilitatea pe care Tessa o are nu este pe deplin descoperită în Lumea de Jos: unii spun ca e magiciană, alții metamorfică. Lăsând la o parte coșmarul în care Tessa trăiește pentru 6 luni, ea este o ființă la inceput fragilă, debusolată, dar foarte puternică, o păpușă cu un caracter foarte puternic într-un corp de porțelan. Pe parcursul volumului, Tessa devine o adevărată luptătoare, ca Boadicea.

 

   ,,Tessa ochise deja un volum cunoscut pe un raft, și se apropie să-l salute ca pe un vechi prieten.”

 

tumblr_o7u3p4fSjE1st0kmdo1_540

 

     ,, Frigul o pătrunse… ca o cascadă de gheață… Apoi ceva i se miscă în piept.

Ca o pasăre care zăcuse nemișcată după ce zburase și se lovise de un geam, doar pentru a-și aduna puterile și pentru a se avânta în aer, inima ei începu brusc să bată din nou.”

 

,,Se privi in oglinda de vizavi. Era din nou ea însăși… nu un vampir miraculos de frumos.”

 

În tot acest timp doamnele Dark si Blake o antrenau, obligând-o să se transforme în persoane, altfel fratele ei putea să moară. Chiar dacă era un chin pentru ea, în fiecare zi avea liniștea de a se retrage în literatură. Partea asta m-a adus puțin în Rapunzel într-o variantă mai diformă. Darul Tessei este neprețuit, căutat de oricine din lume care știe lucruri despre Lumea de Jos. Metamorfoza se declanșează prin atingerea unui obiect al persoanei respective, apoi Tessa pătrunde în corpul, amintirile, gândurile și temerile acesteia.

Doamna Dark și doamna Black sunt creaturi ale Lumii de Jos, având scopul de a o atribui pe Tessa drept jertfă, până intr-o zi când Tessa își dă seama de planurile lor și încearcă să fugă, dar eșuează… Dar în ziua în care planul era pe sfârșite, cineva găsește casa întunecată și o ajută pe Tessa să fugă și nu numai… (a apărut acea asemănare între capitolele astea și Rapunzel).

Wiliam Herondale este salvatorul Tessei, un vânător de umbre care investiga nelegiuirile făcute de surorile întunecate și alte nelegiuiri ale Lumii de Jos.

Will este un personaj puternic, cu caracter de piatră, vigilent, uneori răutăcios, dar plin de secrete care îi macină interiorul. La început nu o agreează pe Tessa, făcând glume pe seama ei, dar pe parcursul cărții descoperi mai mult de atât. William poartă în marea majoritate a timpului o armură rece care exprimă nepăsare, aroganță, dar și durere.

 

tumblr_o7u3p4fSjE1st0kmdo2_540

Wiliam e asemanarea îngerului și a demonului: pare un înger cu aripi frânte din cauza secretelor care se ascund în spatele scutului demonic. Atunci când oamenii sunt răniți, au tendința de a se transforma în demoni sau, mai bine spus, de a crea un scut împotriva durerii; se gândesc că dacă sunt nepăsători, reci și distanți nu mai pot fi răniți, la fel ca acest mister, pe nume Wiliam Herondale.

În prima parte a trilogiei, carapacea lui se fisurează puțin, ca un ciob desprins dintr-un geam, dar fără să se spargă complet. Acea fisură e lumina din tot întunericul, liniștea din tot zbuciumul pe care îl duce Will. Acolo se ascunde bunătate, iubire, îngrijorare și bucurie.

 

     ,,E clar că sunt aici să te salvez… Nu semăn cu Sir Galahad? Ridică teatral bratele, puterea mea e cât a altor zece, Fiindcă inima îmi e curată…”

 

,,Will își întinse mâinile și i le cuprinse pe ale ei… Unul pentru toți, și toți pentru unul.”

 

,,Ochii lui albastri erau foarte întunecați… Aveau culoarea cerului la lăsarea nopții, umbriți de gene lungi.”

 

,,Sydney Carton știa că nu valorează nimic, și totuși,oricât de mult încerca să-și înece sufletul, exista întotdeauna în el o parte capabilă de fapte mari.”

 

Jem Carstairs este apa care aduce la viață trandafirii uscați din viața lui Will. Jem este calea spre lumina din sufletul lui Wiliam.

Jem și Will sunt parabatai, iar acest lucru pentru Will este mai important decat legătura de sânge. Prin intermediul lui Jem deschidem crinul din interiorul lui Will .

 

tumblr_o8bvkhV5eK1sbw4tso2_540.jpg

Jem este ca o grădină de flori delicată. Plin de viață, prietenos, iubitor și răbdător cu unul ca Will, dar atunci când noaptea vine grădina fragilă și plină de viață se întunecă încercând să supraviețuiască.

Jem seamănă cu un crin puternic, plin de viață, vesel ziua, dar noaptea ofilindu-se, chinuindu-se să înflorească din nou. Prin muzică, James își exprimă sentimentele, prin vibrațiile delicate, dulci-amare ale vioarei.

 

   ,,Auzea o muzică minunată, pătrunzătoare… Sunetul muzicii devenea din ce în ce mai intens… Visul dispăruse, dar muzica rămase, intensă.”

 

,,Iar notele păreau să curgă prin deschizătura ușii ca apa printr-un vas cu gât îngust.”

 

tumblr_of9xvzZXXP1up8zzko1_500.png

 

,,Privirea lui o întâlni pe a Tessei… Ochii săi argintii scanteiau vesel.”

 

Jessamine Lovelace este un caracter care se ascunde după rochii, modă, pantofi și alte mărunțișuri. Pe scurt, se ascunde de viața normală. La început a fost un personaj antipatic, nimic special, doar o fată arogantă care se crede o prințesă, așteptând prințul pe cal alb. Jess a avut o copilărie normală față de restul personajelor până a aflat de Lumea de Jos și totul s-a năruit. Atunci când totul s-a năruit Jessamine a alungat tot ce ține de vânătorii de umbre înfășurându-se într-o ață groasă a trecutului și a normalității. Încercând să năruie ceea ce este: o vânătoare de umbre.

 

tumblr_oe0vwoLW8L1vda4uzo1_540

 

Institutul din Londra este ascuns în cenușă într-o veche biserică. Vânătorii de umbre se consideră pulbere și umbre. Ei sunt cei care respectă acordurile și încearcă să echilibreze conflictele Lumii de Jos, dar să nu uităm că mereu există rebeli.

Institutul este condus de Charlotte Barnwell, o persoană impunătoare, corectă, iubitoare, dar o persoană prea efemeră pentru o responsabilitate atât de mare. Cu toate acestea, în fața Enclavei este convingătoare, agresivă, luptătoare și calmă. Charlotte încearcă să confere celor din jurul Institutului sentimentul de familie.

Henrry Branwell este pasionat de experimente și de mica lui ascunzătoare plină de mecanisme și invenții, care nu sunt prea bine văzute de ceilalți.

Henrry este un caracter volatil, naiv, sensibil, care încearcă să se facă remarcat prin ceea ce face, dar de multe ori nu îi iese. Sper ca acest personaj să prindă maturitatea de care are nevoie.

Descrierile plasează cititorul în splendoarea epocii victoriene, în care descoperi obiceiurile, locurile și eleganța presărată cu înfiorarea dată de Tamisa.

Dacă sunteți adepți ai fantasticului, sunt sigură că nu o să vă mai puteți opri din citit.

 

tumblr_ojhfx2UHnb1vpurg1o1_540

 

Sentimentele lăsate de această carte sunt încâlcite și pline de intensitate.

Sper ca ceea ce am scris aici să vă fi stârnit curiozitatea de a descoperi Lumea de Jos, conflictele și secretele ei.

 

rati

 

Ofer nota 5/5 cărții pentru tot ceea ce Cassandra Clare a construit cu atâta dăruire.

5

Recenzie: ,,Tot ce nu ți-am spus” de Celeste NG

 

            998865            Titlu original:Everything i never told                                                        you

         Autor: Celeste NG

Editura: Litera

Gen:  Psychology

Anul apariției: aprilie 2016

Nr. pagini: 240

                                                            Disponibilă: aici.

 

 

 

sinopsis2

 

„Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.“

Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.

 

sinopsisrecen

O dimineață frumoasă de primavară alături de familie, adunați pentru micul dejun, tata citind ziarul cu ceașca de cafea și farfuria cu mâncare pe masă, Marilyn pregătind ca de obicei, bolurile de cereale alături de ouă fierte, prăjite sau omletă, fiecare servind ceea ce își dorea în acea dimineață, Nathan savurând somnoros ouăle sale preparate în diferite moduri, Hannah plimbând cerealele în diferite direcții cu lingura prin lapte ca gondolele pe râu, iar Lydia copilul care ține echilibrul familiei intact… întarzie.

Celeste pune în prim plan multe aspecte psihologice tulburătoare: rasismul, marginalizarea de către colegi, ajungând la încercări disperate de a schimba vremurile și obiceiurile de atunci.

Cartea este o tornadă de emoții, stări, vise, încercări și suferință care te amețește o dată cu capitolele scurse, pe parcurs realizând lucruri, alimentând întrebările tale asupra ta, asupra  viitorului sau asupra trecutului tău.

Atunci când Lydia dispare subit, în dimineața de 3 mai, norii gri și vântul aspru se instalează treptat pe casa și sufletele familiei Lee. Copilul lor favorit în care și-au implantat visele și speranțele… dispăruse, iar o dată cu Lydia și frumusețea delicată a familiei.

Și acum în timp ce scriu gândurile îmi sunt neclare, învolburate la fel ca sufletele acelor personaje care mi-au dat cugetul peste cap, încurcând piesele între ele, izbindu-se unele de altele, ajungând frânturi.

Ceea ce Celest a reușit să scrie m-a uimit, indignat, înfricoșat, bucurat în același timp. Reușește să atingă subiecte devastatoare în vremuri în care lumea nu acceptă necunoscut, pe acela sau aceia care ies din tipar, dându-le impresia că dezmembrează modul lor de trai.

Am atâtea de spus despre familia pe care autoarea a creionat-o încât mintea nu le poate ordona. Vezi și bune si rele atât în personaje cât și în roman, din care, personal, am învățat destule. A fost o lectură năucitoare, zbuciumantă cu fiecare rând citit. Printre frazele citite se despicau lecții în fața ochilor mei, reușind să îmi inducă o stare meditativă asupra vieții mele: Dacă voi face aceleași greșeli ca Marilyn? Sau dacă îmi voi compromite visurile?

Lydia este soarele care luminează planetele care se rotesc în jurul său. Centrul căminului este Lydia, care încearcă să readucă la realitate visul mamei sale, care de când s-a născut a devenit și al său, în timp ce creează o pătură protectoare pentru a estompa coșmarul tatălui său.

 

21291042_1885576761763271_1370974610_n

 

       ,,La etaj, Marilyn deschide ușa de la camera fiicei ei și vede patul neatins: colțurile perfecte ale cearșafului încă îndoite sub marginea cuverturii matlasate, perna încă umflată și convexă.

Nimic nu pare nelalocul lui.”

 

      ,,Marilyn închide ochii. Poate când îi va deschide Lydia va fi acolo, cu pilota trasă până peste cap ca de obicei, doar șuvițe de păr ieșind de dedesupt. O umflătură îmbufnată sub pilotă, cine știe cum n-a observat-o înainte. ,,Eram în baie, mamă. Am coborât să-mi iau niște apă. Am fost aici, în pat, tot timpul.” Dar sigur, când se uită din nou, nimic nu s-a schimbat. Sub perdelele trase, fereastra licăre ca ecranul gol al unui televizor.”

 

       ,,Rămâne cu privirea ațintită în podea în vreme ce pășește spre ușa din față, de parcă urmele Lydiei ar putea fi imprimate în preșul de pe hol.”

 

Soarele de acum câteva clipe ce împrăștia razele sale calde asupra căminului plin de iubire pălește odată cu venirea norilor gri, umbrind frumusețea maiestoasă a soarelui, prevestind amărăciunea ce va cuprinde atât familia, cât și micul cartier. Furtuna a acaparat totul, iar cutremurul s-a produs în sufletele lor, din zilele frumoase de primavară cu familia au devenit nopți de iarnă aspre, înfiorătoare, iar înăuntrul fiecărui apropiat al Lydiei  șuiera vântul acerb, lăsând în urmă conștiințe cu milioane de întrebări.

Lucrurile frumoase, liniștite, perfecte ale familiei dispăruseră în același timp cu Lydia, când soarele vieții lui Marilyn apuse și o dată cu ea noaptea s-a lăsat, dezvelind coșmarul pe care Lydia l-a protejat cu atâta stăruință, nepăsându-i de consecințe. De mică, Lydia a pictat peste neînțelegerile din familie, peste regretele mamei sale pentru că s-a căsătorit prea devreme și visul ei de a deveni medic s-a dus pe apa sâmbetei, peste frica tatălui de a nu se integra din cauza faptului că erau asiatici, dar o dată cu pierderea ei, pictura s-a spălat lăsând la suprafață tulburările trecutului de mult îngropate.

 

   ,,Mama lor se întoarce în bucătărie și, pentru o magnifică frântură de clipă, Nath răsuflă ușurat: uite-o pe Lydia, și e bine mersi. I se întamplă uneori – chipurile lor seamănă atât de bine, încat o vezi pe una cu coada ochiului și crezi că-i cealaltă…”

 

        ,,Toată viața, Marilyn avea să se simtă iritată de faptul că mama ei avusese dreptate. Trecuse cu bine de cursul de chimie, își luase diploma în fizică și bifase toate cerințele pentru școala medicală…  Târziu în noapte, aplecată peste manualele ei, […] Imaginându-se în halat alb de medic, punând o mână răcoroasă pe o frunte înfierbântată ori lipindu-și stetoscopul de pieptul unui pacient…Era o imagine  aflată exact la polul opus față de viața mamei ei…”

 

21245352_1885576721763275_1130700478_n

 

   ,,În camera aceasta, o durere adâncă o inundă, de parcă oasele în sine i-ar fi sinstrivite. Și totuși, îi dă o senzație plăcută.

Totul aici îi amintește de ce ar fi putut deveni Lydia.”

 

   ,,Încă de când era mică Lydia își dorise să fie medic, așa cum visase și mama ei odinioară.”

 

Asta își dorea Marilyn pentru Lydia: să fie un doctor de prestigiu așa cum voia ea înainte de a se căsători, să salveze nenumărate vieți, să fie mândră că pacientul pleca cu zâmbetul pe buze. Marilyn trăia prin Lydia, credea ca Lydia va reuși lucrurile pe care ea le-a eșuat… Dar ceea ce Marilyn nu știa era că fetița ei nu mai voia să spună  ,,da” la orice mama ei îi spunea… Voia să se descopere pe sine, să fie Lydia pe care ea o preferă, nu cea pe care o preferă mama și tatăl ei.

 

,,Un zâmbet transmite  <<Îmi placi. Mă faci fericit. Mă bucur să te văd.>> ”

 

  ,,Dar să nu uiți: școala nu înseamnă totul. Nu e la fel de importantă ca prietenia sau ca dragostea.”

 

tot ce nu ti-am spus2

 

,,—Am picat.

     Era ca și când, își spusese Hannah, ar fi fost furioasă pe mama, furioasă pe ei toți… Chipul ei era calm, ca de piatră, dar Hannah zări tremurul vag – al  umerilor lăsați, al maxilarului încleștat. De parcă ar fi fost pe punctul de a se sfărâma în bucăți.”

 

Atunci când joci un rol în propria poveste, îmbrăcând măști zi de zi, spunând replici fără oprire, ajungi să deteriorezi personajul cel mai realist, pur și frumos, cea sau cel care ești tu cu adevărat.

 

Așa se simțea Lydia. Prizonieră în personajele pe care părinții le conturau pentru ea de când era în scutece, dar ceea ce ei nu au înteles era că Lydia nu știa cine e fără măștile ei, fără replicile, lucrurile sau faptele pe care părintii ei voiau ca ea să le spună sau facă, era pierdută. Odată cu durerea și epuizarea, aparențele s-au evaporat.

 

     ,,Oamenii decid că ești într-un fel sau în altul înainte să apuce să te cunoască. Și privindu-l, continuă pe un ton acid: Cam cum ai făcut tu cu mine. Toți cred că știu totul   despre tine.

Numai că tu nu ești niciodată cine cred ei că ești.”

 

        ,,Fumul îi arse plămînii, îi dădu senzația că i se învârte capul și apoi, deodată, se simți limpede  și alertă. E ca atunci când te tai la deget, își spusese ea: durerea și sângele îți amintesc că ești în viață. Suflă aerul, un mic ciclon, învârtejindu-se printre dinți, și-i întinse bricheta.”

 

tot ce nu ti-am spus1

 

            ,,Bricheta scânteie când o scoase din locașul de pe bord și apăsă țigarea în centru, capătul ei sfârâind negru pe metalul încins, apoi portocaliu, de parcă ar fi sângerat.”

 

Cu trecerea timpului, Lydia se maturiza, vrând să descopere lucruri pe care adolescenții le fac, să fie nechibzuită, să nu se mai gândească de zece ori pentru a face ceva, să trăiască la maxim perioadele vieții. Adolescenta cu ochi albaștri și părul brunet realiza pe zi ce trece că e prinsă într-o colivie.  Voia cu ardoare să scape dincolo de gratiile lumii ei. De aceea Lydia își găsește refugiul în compania lui Jack.

 

Nathan și Hannah sunt personajele care privesc totul din umbră, trăind în obscuritate din cauza Lydiei, dar cu toate acestea sunt personaje bine descrise. Atunci când sora lor a dispărut au fost răpuși de durere încât au încercat din răsputeri să afle cum se simțea Lydia de fapt.

Hannah e un caracter cheie, analizând tot ce se întâmplă în jurul ei, scoate la capăt adevărul despre noaptea sumbră de mai. Pășind pe urmele surorii ei, mergând în locul în care a dispărut, căutând indicii, cercetând fiecare gest ale persoanelor din jur sau ale potențialilor suspecți.

 

Acțiunea alternează într-un mod derutant între trecut și prezent împletindu-se cu tensiunea, frica și neliniștea. Tabloul pe care autoarea l-a așternut pe hârtie este distorsionat, plin de culori, cu multe înțelesuri care ți se dezvăluie pas cu pas când îl privești. Ansamblul conferă un curcubeu colorat de la cele mai închise la cele mai deschise culori, de la cele mai crunte la cele mai frumoase sentimente.

 

rati

 

O carte frumoasă, alcătuită din imperfecțiuni camuflate frumos, împachetate cu o mireasmă amețitoare, dar ucigătoare. Pentru acest roman care lovește cititorul din plin ofer 4/5 steluțe.

4.jpg

 

Recenzie: ,,I.R.En.” de Sandra Coroian

 

Titlu original: I.R.En.1072628

Autor: Sandra Coroian

Editura: Quantum

Categoria: Sci Fi collection

Anul apariției: 2016

  Nr. pagini: 230

Disponibilă: aici. 

 

 

 

sinopsis2

 

Atunci cand afli ca viata pe care ai trait-o nu iti apartine, ce ai de gand sa faci?

Intr-o lume in care oamenii se ghideaza dupa 5 coduri, sunt condusi de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Cehel Ynue, o tanara ce porneste in viata ca fiind un copil prodigy, se zbate sa descopere adevarul, incalcand regulile.

Pe parcursul calatoriei sale, Cehel se intalneste de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care ii obsedeaza subconstientul si care o impinge spre aflarea adevarului.

O singura lume, fenomene bizare greu de explicat, un Healer si un Mediator care refuza sa accepte realitatea oferita de catre sistem.

 

sinopsisrecen

 

Momentul critic când privesc stupefiată cum paginile se scurg si ceața densă se așterne peste mintea mea, făcând sentimentele să se amplifice și mai mult. Confuzia mi se scurge prin corp creând mici electrocutări care îmi trezesc corpul dintr-un somn letargic. Alte sentimente se lovesc brutal de interiorul corpului meu, încercând să spargă pâcla visului ce îmi invadează trupul.

„I.R.En.” m-a făcut pacientul lumii sale prin conectarea firelor unor aparate ce s-au prins de creierul meu, ajungând să mă plimb pe străzile sale, tulburată de acel univers care îmi îneacă trupul în obscuritatea adusă de orice întâmplare.

Această carte este menită să alcătuiască un puzzle de iluzii camuflate, încâlcite, care îți pătrunde în minte și implantează milioane de prototipuri încâlcite cu scopul de a fi părtaș în bucla perfectă și iluzorie a lumii „I.R.En.”.

Pentru mine, „I.R.En.” e o lume care are la bază ceva ce se poate risipi într-o secundă, iar personajele încearcă din răsputeri să pășească spre realitatea pe care nimeni nu o poate garanta sută la sută reală.

„I.R.En.”, o lume în care tehnologia avansată este la fiecare pas, unde lumea trăiește după 5 coduri, condusă de 5 Supremi, în liniștea și așa-zisa normalitate a unui sistem cu două fețe sau poate mai multe, cine poate știe câte, când și ultima pagină a cărții are scopul de a te face să te îndoiești de orice lucru, fie el minor, fie el major.

Atunci când trecutul pe care „I.R.En.” a fost construit începe să iasă la iveală ca niște fisuri în viețile și lumea edenică, făcând găuri, răspândind un virus în lume, panica se instalează în fiecare persoană care găsește câte un indiciu apărut de nicăieri, parcă ar fi fost adus de curenții de pe altă planetă, erodând încrederea omenirii. „I.R.En.”, un termen necunoscut oricărui cetățean, Healer sau Meditator, un secret îngropat cât mai adânc pentru a diminua riscul distrugerii.

Cartea pare construită ca un vis, care de fiecare dată când încerci să te trezești, te duce la un alt level, te duce într-o sferă misterioasă cu multe secrete, poate mai complicată decât sfera precedentă, cu care personajele se confruntă să descopere, să caute adevărul care e la multe sfere depărtare, din câte ne lasă autoarea să intuim.

 

v2vexels

Sunt 5 coduri după care fiecare om de rând își trăiește viața, dar credeți că nimeni nu se abate de la ele?

Ce se întâmplă cu cei care încalcă un cod?

Se va aplica legea în cazul tuturor?

logocod1cod1

Cod: Iris / interzice într-un mod codat trecutul, să aflăm lucruri care pot zdruncina lumea și pot duce la moarte. Codul ilustrează regula de a nu căuta lucruri nespuse, neînvățate, neauzite.

Codul distinge lucrurile moarte care nu ar trebui aduse la lumină, negarea lor ținând balanța în echilibru, iar lumea așa cum Supremii au construit-o.

 

logocod2cod2

Cod:  <Tel’hel> este un sistem de apărare a tot ce se află în spatele sistemului perfect. Codul protejează tot ce sistemul deține, ținând oamenii departe de ceea ce ei fac în spatele cortinei, lăsând la iveală doar ce vor conducătorii ca oamenii să vadă, să creadă că totul este corect. Însușirea bunurilor ce le aparțin Supremilor e o faptă la fel de gravă ca o crimă, iar cel care a comis delictul va fi privat, la fel cum vinovatul a privat guvernul de acele bunuri.

 

logocod3cod3

Cod: [Daikim] oglindește învățăturile din religie într-un mod sumbru deoarece sistemul și cei 5 Supremi  dau impresia de zeități, iar cetățenii îi venerează, dar în orice loc există la un moment dat și păreri contradictorii pe baza unor fapte, iar de aici bucla sistemului începe să se deterioreze. Acest cod are înveliș bun și în interior este amar ca o bomboană de ciocolată cu lichior, dulce și otrăvitor în același timp, deoarce ei folosesc un moto despre prețuirea vieții, dar cu acordul lor, inima oricui se poate opri într-o secundă.

 

logocod4cod4

Cod: =Mien un crâmpei către sclipirea iubirii, sentiment rar într-o lume ca „I.R.En.”, în care sufletele nu cunosc emoțiile, ce sunt ele, cum se declanșează sau ce efecte au asupra omului, ei le simt aprig și trecător ca un fulger, lăsând urme asupra lor, întrebându-se ce a fost asta. Iubirea e singurul sentiment care scapă mintea de tot ce e greșit, o pată de culoare intr-o lume gri și meschină.

Dar și lucrurile frumoase pot fi constrânse de către sistem la fel de repede cum se poate stinge un foc în bătaia viscolului. Legarea sufletelor trebuie aprobată de Supremi, fără acordul acestora, cele două suflete neputându-și împărtăși iubirea în tihnă, ele putând să devină suflete vânate dacă sistemul află de delictul comis.

 

logocod5cod5

Cod: //:Pastel este un cod camuflat, neclar, rostit decât atunci când se produc defecțiuni, când apare un virus care trebuie anihilat sau tratat. Cifrul acesta este mantia problemelor din interior, studiat de cei cu o funcție în sistem. Este primul pas spre a deveni parte din ceva suprem.

 

Personajele sunt edificate într-un mod unic, fiecare încercând să depisteze fața reală a lumii în care trăiesc, în același timp, să se găsească pe sine. Toate caracterele pe care autoarea le-a conturat sunt puternice, determinate, misterioase, dar, în același timp, colorează tărâmul în care trăiesc prin bunătate, blândețe, iubire și speranța care îi ține în viață pentru a lupta în ziua urmatoare.

 

Cehel Ynue este personajul central al cărții, o fată de 20 de ani care ajunge pionul principal în jocul celor de sus, transformând-o într-un Healer de temut care primește misiuni periculoase. Caracterul acesteia conturează o eroină curajoasă, inteligentă, neînfricată, dar și bipolară.

Din momentul în care Cehel a devenit Healer, descoperă viața în spatele cortinei, unde codurile sunt încălcate, amintirile deformate prin spălări de creier ca pedeapsă pentru faptele comise, iar cauza bipolarității lui Cehel este degradarea memoriei.

 

20840135_1876353249352289_480151331_n

 

,,Mașina se oprise brusc în mijlocul neantului. Unul dintre Meditatori îmi făcuse semn să cobor. Am rămas nemișcată preț de câteva clipe, neînțelegând ce vrea de la mine. Meditatorul care stătea lângă mine m-a împins afară din mașină, a închis ușa și a luat-o la goană. Tu ce ai fi făcut în locul meu? Ai fi plâns? Ai fi urlat? Ai fi luat-o la fugă după mașină? Nu avea sens. Știam și eu asta chiar dacă eram doar un copil de 14 ani. Am rămas neclintită în locul în care am căzut și am așteptat.”

 

,,— Știi de ce te afli aici?

Doamna Comandant și-a împreunat mâinile și a zâmbit și mai larg.

— Am… am fost trimisă într-o tabără specială?

Eram atât de nesigură de răspunsurile pe care le dădeam încât îmi venea să intru în pământ.

— Tabără… specială… hmm!…Cehel, ești atât de norocoasă că te afli aici. De fapt, suntem atât de norocoși să te avem. Ești ceva aparte, dar îți vei da seama și tu în curând.”

 

Din acel moment Cehel a înaintat spre coșmarul lumii de jos: o lume crudă, rea,veninoasă; cu toate acestea reușește să își deschidă orizonturi largi asupra cunoștinței. Dar atunci când dezvăluie prea multe devine o țintă, iar sistemul încearcă să îi năruie personalitatea prin anihilarea amintirilor, încercând cu ardoare să o facă păpușa lor.

Ceea ce a dus la o persoană nesigură, fragilă, pierdută, dar dorința de a afla cine e o duce la gesturi extreme și,  în același timp, la curajul nebunesc.

Jason, și el personaj principal, camaradul de încredere a lui Cehel, un Meditator, neînfricat și la fel de determinat precum Cehel pentru a dezveli liniștea din haosul în care sunt capturați.

Jason poate fi manipulat de către sistem fără știința sa, deoarece este jumătate om, jumătate robot, dar cu toate acestea, perspectiva asupra sistemului este cu 180 de grade mai diferită de ceea ce vor ei să îl facă să creadă, codurile pentru el fiind doar reguli aruncate în vânt pentru a acoperi secrete de care ei se tem.

 

20840131_1876353316018949_2090066773_n

 

        ,,Nu știu cum aș putea să-l descriu pe Jason. Jumătate om, jumătate mașinărie, sau ceva de genul acesta. Era oricum ,,programat”, la fel ca toți ceilalți Meditatori, să fie lipsit de ,,sentimente”, dacă vrei să le spunem așa. Meditatorul avea un singur scop.”

 

Scopul lui Jason era să spargă globul toxic învelit în lumea impecabilă, pe care toți o vedeau, dar cu timpul, vitraliul frumos conturat în viața lui Cehel s-a crăpat, rămânând numai culori cenuși, palide, lipsite de orice emoție, doar răutatea monstruoasă.

 

   ,,— Vezi tu, Cehel… nu toate lucrurile sunt așa cum par sau așa cum ți se spune că trebuie să fie.  Există anumite căi prin care poți păcăli sistemul.’’

 

  ,,— Eu nu mă supun codurilor. Nu cred în coduri și nici tu nu ar trebui să o faci.

Acele cuvinte mi-au rămas întipărite în minte. A fost ceva ce m-a bulversat. Era ca și cum vorbea despre niște fantezii. Să negi codurile, e ca și cum ai nega viața. Cel puțin, așa vedeam eu lucrurile pe atunci.”

 

,, — Instinctul?

— Da. E ca atunci când ești la răscruce de drumuri și nu știi pe unde să o iei, dar ceva din tine te împinge pe o anumită cale. Nu îți poți explica de ce ai luat-o pe acolo, dar așa ai simțit.”

 

20793159_1876353192685628_882221855_n

 

                                                                      ,, 1 … 2… 3… 4…

Încercând să mă liniștesc, am început să număr pentru a găsi o soluție, un răspuns, dar inima îmi rămase din nou neclintită în momentul în care sunetul asurzitor al unei sirene împânzi perimetrul.

Odată cu ea… haos!”

 

Am adorat personajele, chiar dacă Jason, la început, nu îmi plăcea așa mult, poate din cauză că ador alt personaj (de care nu voi vorbi, dar dacă vreți să aflați mai multe, citiți cartea, nu veți regreta).

Cehel, unul dintre personajele mele de suflet, cu toate că pare năucă, dar asta nu o împiedică să meargă mai departe. Pe Jason îl admir pentru câte a facut, atât pentru Cehel, cât și pentru a afla adevărul, chiar dacă prețul era viața sa.

Admir ceea ce autoarea a reușit să construiască în materie de personaje, reușind să transpună cititorul în galaxia sa.

Caractere cu iz eroic, puternice, dar pe de o parte fragile din cauza pâclei nebuloase.

 

20815111_1876353286018952_1473536714_n

 

Galaxia, unul dintre elementele mele favorite ale cărții (de fapt am iubit-o în fiecare secundă pe toată), cu ajutorul căruia întrebările se întețesc, gândurile ating orizonturi nemărginite. M-a făcut să mă simt un cercetător al cosmosului, căutând forme noi de viață, studiind stelele, planetele și fugind de maiestuosul soare care îmi poate arde cercetările.

Cartea te pune pe gânduri, te face să te îndoiești de lumea în care trăim, de tot ce ia contact cu tine, orice din jurul tău, să îți dorești să vezi ce e dincolo de cer, de planetă și mai ales, să vrei mai multe pagini.

Firul narativ te ademenește de la prima pagină până la… (aș zice ultima dar nu e nici pe departe) volumul doi, care te aduce în cele mai tensionate stări, de la confuzie la teamă, curaj, compasiune, iar intensitatea pe care o simți la fiecare pagină îți amplifică dorința de a călători alături de Cehel și alte personaje în universul încântător, dar și cu tente întunecate care lasă amprente tulburătoare asupra cititorului.

Din punctul meu de vedere este un SF foarte bine scris care poate cuceri pe oricine, fie el cititor înrăit al genului SF sau amator al acestui gen. O carte cu o lume extraordinară dar în același timp dură. Un SF care îmi va rămâne în suflet și sunt sigură că va avea un efect surprinzător și asupra voastră.

Deci eu vă provoc să puneți mâna pe carte și să citiți câteva pagini… După primele pagini deja devii prizonierul ei și nu te vei lasă de ea, dar merită pe deplin să descoperiți  împreuna cu Cehel lumea plină de secrete și întensitate a SF-ului „I.R.En.”.

 

rati

 

Pentru universal plin de neașteptări și pentru efectul asupra cititorului, pentru ițele complicate ale acțiunii, dar atât de surprinzătoare, emoțiile copleșitoare conferind un adevărat  SF, acord acestei cărți nota 5/5.

5