Recenzie: ,,Acolo unde femeile sunt regi” de Christie Watson

`3053 Titlu original: Where Women Are Kings

Autor: Christie Watson

Editura: Trei

Colecție: Fiction Connection

Anul apariției: 2017

Nr pagini: 384

Disponibilă: aici. 

 

 

book_png2sigla

 

Cartea lui Christie Watson vorbește despre iubirea maternă în cele mai felurite reprezentări ale sale, dar prezintă și lumea exotică a Nigeriei, cu senzațiile, culorile și mirosurile care o definesc.
Elijah, un băiețel nigerian de șapte ani, născut în Anglia, se luptă cu propriul comportament deviant, pe care îl consideră provocat de un vrăjitor dinăuntrul său.
Aflat în plin proces de adopție, Elijah este împărțit între iubirea pentru mama biologică, Deborah, și cea adoptivă, Nikki. La un moment dat, asistenții sociali descoperă că Elijah a fost abuzat și traumatizat fizic și psihic.
În lupta lui de a se accepta și de a-și găsi liniștea alături de noua sa familie, Elijah vrea să se convingă, totuși, de dragostea lui Deborah, iar prețul pe care îl plătește este devastator.

 

png_book_by_pu_tsuki-dbi1urecenzie1k

 

Amintirile fac parte din noi orice am face, oricât am încerca să scăpăm de ele. Chiar dacă ele ne-au lăsat cicatrici trebuie să le acceptăm ca parte din noi pentru a ne forma întreaga personalitate.

Asta trebuie să facă Elijah, un băiețel nigerian de numai 7 ani cu o poveste prea grea și apăsătoare. Povestea e destul de încâlcită, misterioasă și confuză ca o pânză de păianjen ce îl ține captiv.

Prologul cărții surprinde istorisirea mamei despre Nigeria, locul unde femeile sunt regi, locul natal al micului Elijah. Nigeria și trecutul băiețelului ne sunt prezentate prin prisma mamei sale naturale, Deborah care își iubea fiul nespus de mult în ciuda greutăților la care sunt supuși. Legătura lor este atât de puternică încât trece peste puterea divină, peste faptul că vor fi despărțiți, peste traume, peste orice.

Povestea începe cu adevărat atunci când Elijah se naște în sânul unei familii iubitoare și plină de credință, Deborah și Akpan, doi tineri care își părăsesc țara pentru un trai mai bun în Londra. Dar din păcate viitorul nu le surâde așa cum s-au așteptat, însă iubirea lor era de ajuns pentru a face față celorlalte lucruri din jur. Pentru ei, Elijah a fost soarele care le lipsea din casă și din vieți, îl iubeau nespus de mult, iar micuțul le aducea cea mai mare bucurie pentru că era dovada iubirii lor eterne.

„ Stelele străluceau pe cer în acea primă noapte, Elijah, ca și cum stelele nigeriene ar fi călătorit cu noi până la Deptford, ca să ne lumineze când ne iubeam. Tu te-ai născut din dragoste, din stele nigeriene și din secretele în care credeam.

Ești iubit, micuțul meu nigerian, cum nu a mai existat vreodată o iubire pe lume.”

 

 „ Țin minte cum, împreună cu Akpan, te-am dus la fereastră și ți-am arătat noaptea plină cu stele nigeriene și o lună plină cum nu mai văzusem vreodată, umflându-se pe cer ca o inimă mustind de dragoste.

— Micuțul meu fiu Elijah, a șoptit Akpan. Uite, vezi, până și luna te iubește.”

 

50921774_391806848242576_1664507119501574144_n

 

 „ Elijah, primele tale temelii au fost puternice și sper că acele prime luni viguroase te vor ajuta. Când vântul va sulfa tare, așa cum sigur o va face, sper să nu te clatini decât un pic, aceasta este ruga mea.”

 

 „ Timp de câteva secunde ținu ochii închiși și o caută pe Mama, însă nu reuși să o vadă acolo. Simți în schimb mirosul ei: un amestec de banane prăjite și ardei iuți. […]

… apoi sărutându-l pe obraz și spunându-i: Micuțul meu, inima mea bate în același ritm cu a ta.”

 

Iubirea de mamă cred că e cel mai greu sentiment pe care îl poți descrie deoarece cuvintele pe care le folosești pot fi atât de efemere și neînsemnate încât se diluează esența acestui sentiment divin. Iubirea de mamă se întelege doar simțind-o atunci când mama te strânge în brațe. Așa e și legătura dintre micul Elijah si Deborah, de neexplicat pentru că e uluitor ce poate face o mama pentru copilul ei și cât de răsunătoare poate fi conexiunea lor chiar dacă sunt desparțiți și chiar cu totul în altă lume.

Elijah a fost fericit lângă părinții lui până când tragediile s-au abătut aspura lor ca o tornadă menită să distrugă totul, iar ceea ce a distrus a fost viața Deborei și viitorul fiului său.

Mi-e foarte greu să vorbesc despre ce se ascunde între filele cărții pentru că nu aș vrea să stric acea magine inedită și sfâșietoare a poveștii.

Necazul care a destrămat și cutremurat viața copilului a fost crunt, de neimaignat, iar din cauza asta Elijah a ajuns în grija asistenților maternali. Pentru el totul a fost un fulger care l-a afectat profund căci nu știa ce să facă, ce vor oamenii mari de la el și unde e mama.

Dar într-o zi micul Elijah primește vestea că ar putea avea propria lui familie și că poate ține legătura și cu mama din când în când.

Povestea nemiloasă se împletește ușor ușor cu cea a lui Nikki și Obi, un cuplu care își doreau nespus de mult un copil căruia să-i ofere toată dragostea lor și orice ar avea el nevoie, dar acest lucru nu se putea întâmpla oricât au încercat.

Se luptau de ani de zile cu necazul și nu reușeau să îi mai facă față așa că au hotărât să adopte un copil care să le aline rănile și căruia să ii se dedice complet. Voiau să se simtă împliniți.

 

 „ Mama mi-a spus că Dumnezeu trimitea pe pâmânt îngeri care îi sărută pe oamenii deosebiți și că săruturile lor erau atât de puternice, încât fiecare lăsa în urmă un semn pe care oamenii îl numea „pistrui”. Mama spunea că puteai să ai încredere în oamenii cu mulți pistrui.”

 

 „ Se uita la obrăjorii lui, la brațele lui piele și os, la coșul pieptului care i se adâncea un pic în mijloc. Arăta ca un copil care înghițise toată bunătatea lumii, nu ca un băiețel plin de orori.”

 

51630201_838709913175415_3457082179425665024_n.jpg

 

„ Obi se postă în fața lui Elijah și se lasă în genunchi, ajungând cu ochii în dreptul ochilor lui. Zâmbea cu atâta încredere, încât umerii lui Elijah se destinseră. Nikki se uită la ei, tată și fiu, și simțea cum inima îi bătea mai repede în piept. Era cea mai minunată senzație — aproape mai plăcută decât dacă l-ar fi ținut ea însăși în brațe pe Elijah.”

 

 „ … Sunetul era mai rapid și mai delicat, dar se potrivea perfect cu cealaltă tobă. Cele două tobe, împreună, se auzeau exact ca o inimă batând. Nikki închise ochii. Ascultă cum băteau în tobă soțul și fiul ei, în ritmul inimii ei.”

 

O familie incompletă se completează prin simpla apariție a unui copil formând familia pe care Nikki și-a dorit-o din totdeauna, iar felul în care Elijah le-a schimbat viețile e surprinzător, dar în același timp și Elijah are parte de schimbări bune în viața lui.

Ideea e că s-au salvat unii pe alții din suferința vicioasă în care trăiau și au adus soare, bucurie și fericire.  Îl ajută pe Elijah să-și accepte trecutul și să se bucure de prezent ca un copil normal cu o familie care-l iubește mai presus de multe.

Acțiunea e destul de tulburătoare, greu de asimilat și de înțeles pentru că ne este ilustrat un întreg proces de adopție și nu într-un mod obiectiv, ci din prisma unui copilaș care trece prin atâtea încât suferi, plângi, ți-e teamă și te îndoiești de tot odată cu el. Are un impact foarte zgomotos asupra cititorului și te învață multe  lucruri legate de viață, familie, sacrificii  și despre tristețe.

 

Autoarea a știut cum să transpună totul pe foaie pentru a trezi sentimente în inima cititorului și să îl facă să realizeze cum poate fi viața unui copil orfan, ce repercursiuni poate avea acest mod de trai și cum ar trebui să fii alături de un copil adoptat, cum să-l ajuți și ocrotești. Cel mai frumos și impresionant lucru pentru mine a fost finalul care m-a izbit total, m-a emoționat și m-a făcut să prețuiesc mai mult lucrurile pentru că poate sunt momente ale vieții în care totul merge prost, dar oricât ar fi de greu să treci prin toate va veni și ziua în care vei zâmbi și te vei simți cea mai norocoasă și fericită persoană.

 

Despre restul poveștii micului nigerian nu voi mai dezvălui nimic pentru că i-aș strica farmecul și esența așa că poate puneți mâna pe carte pentru a descoperi dacă Elijah va reuși să treacă peste toate obstacolele pe care le primește.

 

 

rating-5abb58a3d65ab2

 

Ofer 5/5 steluțe pentru povestea înduioșătoare care îți zdruncină sufletul și pentru felul autoarei de a transpune asemnea situații delicate, iar în final lucrurile să fie cum te aștepți mai puțin.

 

TOP 5 Seriale Preferate

 

53788920_247333956211104_921526546647220224_n

 

Bun venit primăvară și zile cu soare! În sfârșit pot spune cu toată inima că totul e frumos în jurul meu și colorat. Flori și miresme alături de razele soarelui și de cerul senin, formează cadrul perfect pentru cititul în aer liber.

Azi vă voi vorbi despre serialele pe care eu le-am urmărit cu sufletul la gură pe parcursul fiecărui episod. Nu sunt în ton cu tabloul vesel și frumos de afară, dar vă asigur că vă va stârni interesul și adrenalina vă fi nelipsită din peisaj.

Fiecare serial are un loc special în mintea și inima mea. Acest clasament îl voi face după anuminte criterii cum ar fi : acțiunea și felul în care decurge cât de mult m-au ținut în priză, relațiile dintre personaje, cât de mult m-a impresionat pe final.

 

5. The Originals

 

The-Originals

 

Este printre primele seriale pe care le-am văzut după Jurnalele vampirilor. Cele două au o oarecare legătură între ele (apar anumite personaje secundare în Jurnalele vampirilor, iar în The originals se continuă oarecum povestea centrată pe ele ).

Acțiunea se bazează pe creaturile supernaturale, vampiri, hibrizi, vrăjitoare, etc. Iar totul se întâmplă în New Orleans, orașul bântuit și plin de secrete. Totul începe cu istoria vampirilor originali, cei de la care a pornit totul. Familia Mikaelson are un trecut întunecat. Klaus este oaia neagră a familiei de la care pornește totul. Familia este unită oricâte obstaocle are exista și asta îl face pe Klaus uman.

Jurământul „Always and forever” este de o putere mistică rară deoarece legătura dintre ei rămâne intactă oricâte atentate ar fi asupra familiei și oricâte grreseli ar face Klaus (face multe în decursul a 1000 de ani încât se poate ajunge ca toți să-l disprețuiască).

Serialul este unul fresh cu mai multă acțiune și lucruri paranormale decât jurnalele vampirilor, iar asta m-a făcut să-l urmăresc cu maxim interes. Îmi place cum sunt create personaje cum aprofundează și pune în valoare legătura de familie printr-un mod atât de atroce și de crud încât ai impresia că până la urmă totul va duce la pierzanie.

 

 4. Teen Wolf

 

teen-wolf

 

Teen Wolf este o altă obsesie de a mea deoarece se bazează tot pe creaturi supernaturale și paranormal, dar de data asta cu vârcolaci și adolescenți, pare puțin tipic, dar nu e chiar așa.

În Teen Wolf este vorba despre un adolescent și prietenul sau care pornesc în căutarea unui cadavru, dar Scott se rătăcește în pădure și este atacat de o creatură, așa se declansează acțiunea. Ulterior acesta are diferite episoade ciudate în care se trezește în alte locuri, se transformă și alte lucrui bizare, iar cu ajutorul prietenului său descoperă că a fost mușcat de un vârcolac și din cauza asta a devenit și el unul.

Pe parcursul sezoanelor observam evoluția lui Scott, cum își îmbunătățește calitățile de vârcolac și cum să-și înfințeze o haită. Dar nu e chiar așa simplu și frumos cum pare, pe urmele lui sunt vânători și alți vârcolaci care îi vor răul.

în fiecare sezon apare ceva nou în materie de creaturi care se abat asupra orașului și implicit și a lui Scott, dar  asta face serialul mai incitant, peripețiile.

E un serial destul de interesant despre iubire, creaturi, istorie, ficțiune și prietenie.

 

3. American horror story

 

53320086_2575443112682394_4774769083457470464_n

 

American horror story este un serial cu teme diferite, fiecare sezon având subiecte diferite, povești diferite și personaje diferite jucate de aceiași actori.

Eu personal am sărit peste sezoane pentru că nu mi-au stârnit interesul (se pot vedea separat pentru că fiecare sezon are un început și un final). E un serial bine construit, dar pe alocuri are mici crăpături destul de vizibile.

Am văzut sezonul 1 în care este vorba despre o casă bântuită de multe suflete ucise care au rămas prinse în acea casă. Casa este cumpărată de o familie care încearcă să-și rezolve problemele, începând o viață nouă. Problemele se țin lanț de familia respetivă din cauza fantomelor care încearcă să scape de ei. Între timp se înfiripă o poveste de dragoste emoționantă, dar destul de ciudată dintre o fantomă și fata familiei.

Legat de acele fanotme, toate au un trecut pătat de fărădelegi și commit lucruri odioase care aduc numai rele, iar din cauza asta toți au de suferit.

Al doilea sezon este despre un azil în care sunt închiși oameni cu „probleme” în timp ce dincolo de ușile institutului se află un criminal pe care toți ziariști îl caută. Una dintre ziariste ajugne în azil pentru ai lua interviu unui condamnat tot pentru niște crime, dar a fost închis în santoriu. Prin minune și ziarista ajunge închisă și descoperă că sanatoriul găzduiește cele mai mari orori ale acelui oraș, iar din cauza asta ea este în pericol.

În sezonul 3 este vorba despre un săbat din New Orleans care se pregătesc pentru cel mai amre rang de vrăjitoare, marea Supremă, sunt vrăjitoare cu puteri inedite, protectoare a naturii și care țin în balanță binele și răul, dar și cele de partea răului, cele voodoo care încearcă să le pună bețe în roate celor din săbat.

Restul sezoanelor le-am văzut superficial, câteva episoade și am sărit direct la sezonul 8 care este cel mai bun, care te ține în priză cu fiecare episod. În acest sezon este vorba despre aterizarea unui asteroid care va distruge lumea și fiecare om de rang înalt încearcă să se salveze luând bielte pentru niște corporații secrete care îi vor ține în siguranță.

Este cel mai original sezon pentru că se îmbină aproximativ toate poveștile într-una singură de parcă puzzle-ul s-a completat, iar personajele și faptul că joc în dublu rol sau mai mult de atât sunt excepționale. Mai ales cum descoperi că pot reacționa oamenii la un aseamnea dezastru, iar supernaturalul în această parte a puzzle-lui atinge apogeul și totul e în pericol pentru că lupta dintre bine și rău este crâncenă și nimeni nu știe cine va câștiga si cine va supraviețui.

 

2. Riverdale

 

dmwing4vaaasay3

 

Riverdale, un orășel liniștit cu o comunitate mică în care toți se sprijină unul pe altul până când toată veselia, fericirea și pacea dintre cele două cartiere (cel de Sud pentru banda orașului, Șerpii și huligani pe care toți îi discriminează și cel de Nord în care trăiesc oamenii cu clasă) sunt perturbate de o întâmplare odioasă, fata mareului afacerist din oraș este găsită pe marginea lacului speriată și confuză, iar fratele său geaman a dispărut fără urmă… Anchete peste anchete, ale poliției, ziarelor locale și ale adolescenților de la liceu care surpinzător descoperă adevărul înfricosător.

 

După cum observați și serialul acesta este cu și despre adolescenți, dar de data asta fiind genul thriller/polițist.

 

Serialul are povești și intigi care declanșează acțiunea destul de diferite, dar care au legătură cu tot ce se întâmplă și cu fiecare personaj, ca un paianjen care țese pânză și cu fiecare parte nouă ceva se schimbă.

 

O gașcă de prieteni din „lumi” diferite devin detectivii orașului și merg pe urmele făptașilor ca să dezlege misterul. Pare un fel de Scooby doo în varianta modernă,dar chiar îmi place să observ și să încerc să descopăr fiecare indiciu și enigmă alături de personaje și de-abia aștept să văd ce vor mai descoperi ”echipa misterelor”.

 

Despre restul acțiunilor și a personajelor nu vreau să spun prea multe pentru că aș strica farmecul serialului, dar cred că merită o șansă.

 

Să bată tobele și să cânte orchestrele pentru ultimul serial…BOOM.

 

1. La casa de papel

 

maxresdefault papel

 

Și am ajuns în final și la ultimul, dar credeți-mă că-și merită locul din plin și o să aflați imediat de ce.

La casa de papel, un serial de originale spaniolă cumpărat de Netflix despre care voi vorbi succint.

La casa de papel este un serial ca o bombă cu ceas, totul e atât de alert și te ține în suspans atât de mult încât trebuie să vezi toate episoadele pentru că altfel poți simți un atac de panică, cel puțin.

Serialul are la baza un subiect mai atipic, chiar dacă pare că am mai văzut jafuri și alte lucruri de genul și în alte filme/seriale de acțiune. Acesta se diferențiază prin faptul că se pune accent și pe partea mentală a personajelor și chiar a vizionatorilor.

Este vorba de „Profesorul”, un tip fără identitate care își formează o echipă, toți fiind infractori cu multe capete de acuzare, dar buni la anumite lucruri (unul la jafuri, altul pe partea de IT…), fiecare având un rol important de jucat în acel plan pentru ca totul să funcțoioneze și ca toți să-și primească suma de bani oferită.

Ce e interesant este faptul că acest profesor a reușit să facă planul atât de perfect (chiar dacă îi mai scapă ceva tot va gasi o soluție) încât ți se pare că ești și tu tras pe sfoară nu doar polițiști.

El vrea să intre în monetăria regală a Spaniei, nu ca să fure ci ca să-și facă proprii bani, fără să verse sânge, fără ca ei să aibă o imagine proastă în fața spaniolilor și fără ca nimeni să fie descoperit. Dar normal că sunt și mici sau mari impedimente care vor perturba planul și chiar să simți că va eșua, dar ce se va întâmpla e imprevizibil…

 

Aici se încheie primul top de pe acest blog, sper că v-am făcut curioși și că veți da o șansă serialelor sau măcar unui episod.

Recenzie: ,,Fangirl” de Rainbow Rowell

fangirl-cover_mobil

Titlu original: Fangirl

Autor: Rainbow Rowell

Editura: Young Art

Gen: Young Adult

Anul apariției: decembrie 2016

Nr. pagini: 528

Disponibilă: aici.

 

book_png2sigla

Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii.
Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

 

png_book_by_pu_tsuki-dbi1urecenzie1k

 

După ploaie și nori vine și curcubelul. La asta mă duce cu gândul când aud sau vad ceva despre această carte, dar și despre autoare.

Fangirl este o poveste despre două gemene nedespărțite, Cath și Wren, care până să ajungă la colegiu erau cele mai bune prietene și făceau totul împreună, știu că vi se pare normal ca două gemene să facă absolut totul împreună, dar chiar nu e așa. Surorile seamănă izbitor de mult, dar odată ce ajung la facultate, totul ia o întorsătură neplăcută atât pentru Cath, cât și pentru Wren.

Am observat de-a lungul romanului că Wren se îndepărta tot mai mult de Cath vrând să experimenteze lucruri noi, oameni noi și să se descopere pe sine, de parcă până atunci a trebuit să stea legată de Cath.

Cath pe de altă parte nu ar fi vrut să meargă la colegiu, ci să stea să scrie despre Simon și Baz, dar a făcut-o pentru Wren, crezând că Wren îi va fi alături la fiecare pas, ajutându-o să facă față fricilor și anxietății.

Cartea este împărțită în două, cel puțin mintea lui Cath așa este, o parte în trecut și în casa unde tatăl său scrie reclame temându-se că va claca în orice clipă pentru că ele au plecat la facultate, și o parte la universitatea care pare grea de suportat din cauza prea multor oameni, simțind că se sufocă.

Am simțit mereu că odată ce gemenele au plecat. s-a spart acea cupolă în care ele trăiau, adică în camera lor și orașul mic în care locuiau. Scriind ficțiune despre Baz și Simon Snow, era mult mai simplu, fără turbulențe în viața lor cotidiană, sperând că dacă vor conta doar pe ele reciproc va fi bine.

Dar, din păcate, această legătură atât de strânsă se rupe odată cu plecarea lor în alt oraș, iar asta produce schimbări majore în personalitatea celor două surori. Wren vrea să aibă prietene noi, să fie cât mai populară, să exploreze viața de studentă mergând la petreceri, la întâlniri cu băieți din frăție, în concluzie, să fie o tipă plăcută de toți și la modă, pe când Cath vrea să se ferească cât mai mult de socializare, prietenie, mai pe scurt, să rămână în carapacea ei în care nu există distrageri.

 

      ,, Și se gândi la victorie. La cum lăsa ea chestia asta, orice ar fi fost, să iasă victorioasă… Nebunia din capul ei. Cath: zero puncte. Nebunia: un milion de puncte.”

 

     ,, Dacă pari prost dispusă sau melancolică, mesajul rămas acolo, în telefon, o să-ți tot amintească ce povară ești pentru ceilalți.”

 

48376641_535559830263040_1964263328154910720_n

 

   ,, [ Eu de ce scriu ?] Cath încearcă să găsească un răspuns profund, știind totuși că, și dacă l-ar fi aflat, nu ar fi avut curajul să-l formuleze cu voce tare.

[…] —  De ce scriem ficțiune ? întreabă profesoara Piper.

Cath se uită în jos, în caiet.

[ Ca să dispar]. ”

 

  ,, […] Să se piardă în lumea magilor și să rămână acolo. Să nu audă alte voci în mintea ei în afară de cele ale lui Simon și Baz. Să nu-și audă nici propria voce. Ăsta era motivul pentru care Cath scria fan fiction.”

 

Așa e Cath cu adevărat, dar îi e frică să admită asta cu voce tare. Îi e teamă că anxietatea o va mânca de vie, așa că se refugiază în ceea ce scrie, dar se pare că după ce se mută la cămin se produc niște schimbări fără voia ei. Ea vrea să nu interacționeze cu nimeni și nimeni să nu încerce să o cunoască așa cum e cu adevărat. Din păcate sau din fericire, nu se întâmplă asta, fără să vrea îl cunoaște pe Levi, prietenul colegei sale de cameră, Reagan, o tipă rebelă care nu refuză nicio petrecere și cu un caracter sumbru și puțin răutăcios.

Cele două reușesc să se înțeleagă destul de bine, ajungând chiar prietene, iar cu Levi devine mai mult decât prietenă. La început atât Reagan cât și Levi ajung cu greu să o înțeleagă pe Cath, aceasta încercând să se împrietenească cu cei doi prin pași mici, dar siguri.

Era să uit de Nick, un tânăr de la cursul de creație literară care s-a împrietenit accidental cu Cath pentru a fi parteneri de proiecte. La început l-am simpatizat și considerat mai potrivit pe el pentru Cath decât Levi, pe motiv că-i unește pasiunea pentru scris, ajungând să scrie împreună săptămânal, pasând un caiet de la unul la celălalt, dar s-a dovedit a fi un  profitor care înjunghie oamenii pe la spate.

Levi e genul de tip carismatic care zâmbește non-stop numai pentru că îi face pe oameni să se simtă mai  bine, el e acolo când ai nevoie de ajutor, știe să se facă plăcut de oricine, iar când e vorba de Cath el se străduiește să îi arate cât de mult ține la ea, încearcă să-i arate ca pe ea a ales-o în defavoarea altora. Levi mi se pare un personaj foarte interesant, pare genul de badboy, dar nu e nici pe de parte, seamănă mai de graba cu un fermier, chiar a crescut la fermă și e pasionat de acest domeniu.

Poate că la început i-a fost greu să îi arate lui Cath că o place cu adevărat, cu toate că la un moment dat calcă strâmb, reușește prin sinceritate să îi demonstreze că merită o șansă, cu toate că ea crede că sunt la poli opuși. Deoarece ea are o parere destul de proastă despre ea, crede că nu e la fel de drăguță ca Wren, că ea e desprinsă de realitate și antisocială, dar tocmai asta îi apropie, iar relația lor e una foarte serioasă și sinceră pentru amândoi.

Să nu uitam că într-un roman YA/romantic putem avea un triunghi amoros. Este prezent și aici deoarece Cath nu știe cum să își gestioneze emoțiile pe care le experimentează. E indecisă și confuză cu ceea ce simte atât pentru Nick, cât și pentru Levi, iar ea consideră că o soluție ar fi să le nege și să creadă că este imposibil ca cineva să o placă cu adevărat.

 

 ,, Oare chiar îi plăcuse de el ? Sau fusese vorba doar despre calitățile lui  ? Inteligența, talentul, frumusețea. Era arătos ca un soldat din Primul Război Mondial.”

 

51095763_2207619652890102_8899347158445064192_n

 

  ,, Acum, cum se gândea la Nick, cum o năpădea rușinea.

Fusese păcălită. Înșelată.”

 

Nick mi s-a părut foarte drăguț și un băiat timid, cu maniere și cu un talent la scris destul de întunecat, dar pe parcurs, după ce a făcut acel proiect și pact cu Cath, lucrurile s-au schimbat și el și-a însușit toate meritele, rănind-o profund pe Cath.

Levi e la polul opus față de Nick (care are pasiuni comune cu Cath). Din perspectiva lui Cath, o relație cu Nick e sigură, platonică și știe că  poate deține controlul așa cum a fost relația sa anterioară, dar Levi e un amalgam de căldură, bunătate și energie.

Chiar dacă Levi nu excelează la învățătură, să citească sau să țină pasul cu orice înseamnă studiul, el e o rază de soare în viața lui Cath, ceva de care are nevoie atât de vital pentru a evolua încât nici ea nu-și dăduse seama că are nevoie de  un asemenea impact.

 

   ,, — Ți-am mai zis. spuse el. Nu prea îmi plac cărțile.

Levi spunea mereu asta. [ Nu prea îmi plac cărțile]. Ca și cum cărțile ar fi fost deserturi cu prea multă cremă sau filme de groază.”

 

 ,, Când îl privi din nou pe Levi, văzu că și el dansa. Exact așa cum și l-ar fi imaginat, dacă s-ar fi gândit vreodată la lucrul ăsta. Cu mișcări prea ample și prea, trecându-și degetele prin păr. Ochii lui realmente străluceau de bucurie. Radiau.”

 

48430044_271754190178773_916239278697086976_n

 

    ,, Levi era subțire și deșirat și avea acel păr al lui. Totul la el o făcea pe Cath să se simtă ușuratică și imorală. […] Dar ea nu era rațională. Iar Levi o făcea pe Cath să se simtă de parcă întregul ei corp devenea o pantă riscantă.”

 

  ,, Cath era destul de sigură că Levi era cu adevărat singurul punct luminos din încăpere, din orice încăpere. Luminos și cald și aruncând scântei. Un foc de tabără ce luase formăm umană.”

 

Soarele încălzea ghioceii firavi, de-abia ieșiți, tremurând în vânt sfioși ca și Cath de altfel, pentru ea Levi era soarele de care avea nevoie pentru a înflori, pentru a simți că trăiește, că evoluează, că poate avea viața ei dincolo de bula în care trăia cu sora ei. Cu Levi totul e culoare și puritate, sinceritate și răbdare pentru ca totul să meargă pe un făgaș însorit. Ghiocelul fragil a reușit să renască din frig, ger și vânt prin speranță, iubire, acceptare și prietenie.

 

    ,,  în momentul în care cartea căzu, Levi o trase spre el. Peste el. Cu ambele brațe. Pieptul ei era lipit strâns de al lui, iar cartea alunecă între abdomenele lor. […] Levi îi atinse jucăuș nasul cu nasul lui, iar gurile lor se uniră somnoroase, deja moi și deschise.”

 

  ,,  Și urma să-l vadă pe Levi din nou.  Și acele lucruri care o vor face să se simtă bine – fața lui zâmbitoare, replicile lui lungi – vor fi totodată ca niște gloanțe încasate în stomac.”

 

48403913_738560606507908_5298872084183646208_n.jpg

 

  ,, îi era teamă că el o să înceapă s-o atingă și apoi nu se vor mai putea stăpâni. îi era teamă că nu era încă pregătită pentru a se schimba într-atât. Într-o persoană care nu se poate stăpâni.”

 

 ,, Săruturile lui Levi erau devoratoare. Ca și cum el absorbea ceva din lăuntrul  ei…”

 

Relația celor doi e greu de perceput și de descris nu pentru că ar fi ca în cel mai frumos basm, ci pentru felul în care evoluează, pe etape. Ca o floare, pui sămânță, o uzi, o iubești, iar ea crește putin câte puțin de la un boboc la o floare ce își etalează frumusețea și împrăștie mireasma peste tot, așa au ajuns ei împreună, prin evoluția de la greu de suportat, la prieten, la iubit, iar apoi au împrăștiat iubirea lor ca un parfum care îți aduce aminte de cele mai frumoase amintiri si începi să zâmbești, sa fii fericit.

Pot afirma că din punctul meu de vedere Levi a avut de muncă pentru a o cuceri pe Cath, spun asta pentru că ea la început încerca pe cât cu putință să îi ignore și pe el și pe colega sa de camera, dar puteți anticipa că a fost imposibil. M-a bucurat felul în care cele două personaje au evoluat împreună, susținându-se unul pe celălalt, chiar sunt un cuplu simpatic care învață ce e aia iubire cu adevărat. Totul pas cu pas, ca și-n viață, pentru a ajunge unde îți dorești.

Cath și Levi, doi poli opuși care se atrag incomparabil, care au învățat ce frumos poate fi dacă lucrurile merg în ritmul propriu, dacă accepți și înțelegi persoana de lângă tine. Au ajuns să aibă încredere unul în celălalt și să prospere împreună, crescând sentimentele dintre ei tot mai mult.

 

Despre stilul autoarei pot spune doar că e ușor de citit, pe alocuri exagerat, dramatic, firul narativ fiind destul de lin, iar acțiunea nu e palpitantă, dar e o carte ce te prinde, simpatică, care te poate învăța lucruri bune, dacă știi cum să le interpretezi. E o carte pe care o puteți citi oricând, când sunteți stresați sau vreți o pauză. Ce m-a făcut să fiu sceptică a fost finalul, nu ma așteptam să fie așa sec și lipsit de prea multă emoție.

 

 

rating-5abb58a3d65ab2

 

Am oferit 3/5 steluțe pentru simplitate, iubire, acceptare, pentru lucrurile desprinse din ea și pentru momentele de relaxare de care am avut parte. O carte pe care aș descrie-o gingașă pentru faptul că, cele două personaje reușesc să împrăștie culoare și căldură oricât de diferiți ar fi, iubirea tot apare când și la cine nu te așteptai.

 

3-2

 

Carte VS Film: ,,Înainte să te cunosc”

from-the-cupboardcvsf-2

 

Acest articol poate conține spoliere, dacă nu ai citit sau văzut filmul, nu citi. (Am încercat să nu dau spoliere în întregime sau majore ale cărții sau ale filmului).

Aloha din Hawaii, aș vrea eu, dar din păcate sunt tot în București, mai nou, plin de zăpadă și ger. După cum vedeți, azi vom vorbi despre diferențele dintre cartea și filmul Înainte să te cunosc. Bineînțeles că am citit cartea înainte, recenzia ei o găsiți aici, dar atunci când citești cartea înainte și vezi filmul după, se întâmplă inevitabil să compari tot ce se întâmplă în film cu ce ai citit. Chestia asta se întâmplă multora dintre noi, dar ne și ajută să observăm dacă filmul respectă cartea și dacă se ridică la standardele unui cititor.

Atât filmul cât și cartea m-au impresionat peste asteptările mele deoarece nu sunt adepta oricărei cărți romance, chiar sunt destul de pretențioasă legat de asta, dar de data asta nu s-a întâmplat așa, din contră, povestea lui Will și, implicit, și a lui Lou m-au înduioșat.

Dar în ciuda povești transpuse destul de bine în film, exisă această discrepanță dintre cele două, chiar dacă sunt destul de generale. Faptul că atunci când citești îți poți imagina totul așa cum vrei tu, cum dorește creierul și sufletul tău să înțeleagă, e cel mai important aspect, pe care, bineînțeles, filmul ți-l spintecă total împunându-ți să vezi întâmplările prin prisma producătorilor și a personajelor.

 

       Diferența dintre acțiunea filmului și a cărții

Din câte îmi aduc eu bine aminte este că filmul (ca orice film, de altfel) nu avea la fel de multe detalii, lipseau și mici scene mai puțin semnificative, dar care întregeau ansamblul întâmplărilor. Într-adevăr la orice film se suprimă din detalii, dar mie unele mi s-au părut destul de importante sentimental pentru a înțelege mai bine trăirile celor două personaje principale.

Au scos o scenă destul de interesantă, zic eu, un moment important atât pentru Will, cât și pentru Lou, momentul acela când cei doi hotărăsc că ar trebui să facă ceva nebunesc pentru ei, așa că au mers la un salon de tatuaje. Lou, în final, și-a învins temerile și concepțiile nefavorabile și și-a făcut un tatuaj, iar Will a ales să își înscripționeze ceva pe trup destul de cutremurător și cu un impact emoțional zguduitor pentru el.

Ce mi-a mai displăcut este că prin scoaterea unor detalii s-au distrus și unele emoții esențiale care consider eu că sunt importante deoarece ar fi transmis mult mai multe și mai sonore privitorului, ar fi înțeles mai mult personajele și trăirile acestora.

 

bb

 

     Actorii în opoziție cu personajele

Despre actori pot spune lucrui bune, au fost potriviți pentru fiecare rol și cel mai important cei doi protagoniști au reușit să intre foarte bine în pielea personajelor.

Cel mai greu mi s-a părut pentru Sam Claflin, actorul care l-a jucat pe Will, surprinzător a reusit să joace foarte bine rolul și să transpună unele trăiri ale lui Will, atât din cele interioare, exteriorizându-le, cât și la exterior, comportându-se ca un om cu deficiențe.

Pentru actrița care a interpretat-o pe Lou a fost oarecum natural, cel puțin așa am văzut eu, părea că așa e Lou ca persoană și asta m-a bucurat, mai ales că a reușit să evidențieze calitățile personajului, faptul că a fost zurlie, ieșită din comun cu hainele și combinațiile ciudate, puțin insistentă și determinată, a reușit să aducă personajul la viață.

Mi-ar fi plăcut totuși să existe o conexiune mai puternică între cele două personaje care să se simtă mai puternic și mai profund, să observe și cel care privește filmul cât de mult țin ei unul la celălalt.

 

Plusuri și minusuri ale filmului

Analizând la rece tot filmul, am găsit și minusuri, dar și plusuri pe care le-am mai menționat și mai sus într-o oarecare măsură.

Cel mai mare minus, din punctul meu de vedere, este că au scos acele detalii care făceau conexiunile dintre personaje și întâmplările să pară mult mai încărcate emoțional, mai semnificative și mai reale.

Alt minus destul de esențial e că nu e niciodată niciun film 100% cum îți imaginezi și nici esența la fel de puternică precum cea a cărții, dar în mare, esența este transpusă în linii mari și în film, mai bine sau mai puțin bine.

Legat de personaje și acțiune, minusuri uriașe nu sunt, mi-ar fi plăcut doar să fie mai multă emoție atât în acțiune, cât și în relațiile dintre personaje, pentru că într-un film romantic emoția trebuie să fie cât mai reală.

 

hyperliteratura-inainte-sa-te-cunsc

 

      Opinia mea generală asupra filmului

Per ansamblu, filmul mi-a plăcut foarte mult, în realitate nu m-a emoționat până la lacrimi cum auzisem de la unele persoane, dar e o poveste aparte care merită și vizionată, dar și citită.

Clar, în inima mea a trezit o scânteie cât de mică de emoție, iar finalul a fost unul. zic eu, demn de un film de dragoste, iar pe lângă asta, a fost făcut exact cum a fost scris în carte.

De fapt mi-a plăcut filmul, dar prefer cartea, pentru că, pe mine, una, m-a făcut să simt mult mai real totul și chiar să simt că sunt acolo cu personajele. Iar legat de finalul cărții, a fost unul destul de devastator, dar pe măsură. Eu consider că celelalte două volume nu-și mai au locul, pentru că povestea se poate încheia foarte frumos acolo unde autoarea a sfârșit romanul.

 

Nota: 7,50/10

Din păcate, n-am putut să-i dau mai mult, mi-a plăcut mult de tot, dar mai lipsea ceva, acel ceva ca să ma facă să îl ador, povestea și cum e filmul făcut sunt foarte potrivite pentru un film de dragoste, este reușit, dar nu m-a dat pe spate. Merită să îl vedeți pentru poveste și actori, pentru că au interpretat foarte bine personajele principale.

E un film perfect pentru o seară geroasă în care vrei doar să te relaxezi!

 

 

 

 

Despre întâlnirea cu Anna Todd

 

 

 

Vă îmbrățișez de aici, de sub un covor arămiu de frunze pentru că octombrie e aici în toată splendoarea. M-am gândit că trebuie să împărtășesc cu voi această experiență minunată.

Spun asta pentru că ziua de 7 octombrie a fost una plină de zâmbete, povești, oameni noi și cel mai important este că toți ne-am adunat acolo, în raiul cărților de la Cărturești, cu același scop, de a o întâlni pe Anna Todd.

Știu că majoritatea dintre voi vă gândiți că poate a fost o pierdere de timp să merg să o văd și să îi citesc cărțile. Da, cu toții cred că am auzit de seria fenomen, ,,After” și pe ce se bazează, iar asta duce la critici răutăcioase.

Sinceră să fiu, nici eu nu eram mare fană Anna Todd și nici acum nu pot afirma cu toată tăria că sunt o fană înfocată, dar după ce am întâlnit-o și am ascultat ce a vrut să ne transmită, am început să o apreciez foarte mult.

Da, știu deja că unii dintre voi credeți că Anna este o autoare care scrie prost, care primește toate aprecierile și faima peste noapte, dar nu e chiar așa. Da, poate, ceea ce scrie ea nu este de cele mai mari topuri de literatură sau poate că ceea ce scrie ea nu e chiar de 5/5 steluțe, dar nici defăimarea și răutatea pe care le primește Anna și cărțile ei nu le merită. Spun asta pentru că am văzut mici frânturi și am înțeles cine e Anna Todd și ce vrea ea să transmită prin ceea ce scrie.

Anna ne-a spus că ea a scris pentru a trece peste greutățile de a fi soție de militar la o vârstă fragedă, deci practic ea face ceea ce facem și noi ca cititori și viitor scriitori, încercăm din răsputeri să ne rupem de realitatea crudă, care nu e mereu așa de frumoasă cum ne dorim, așa că Anna și noi toți ne creionăm propriile lumi/povești sau citim povești scrise de alții prin filele cărții pentru a ieși din cotidian.

Ceea ce vreau eu să spun e că poveștile perfecte pe care noi le citim în diferite romane YA, SF, Romance și alte genuri, nu putem să le găsim la fel de perfecte și în viața reală, în viața reală noi suntem și scriitor și cititor în același timp a propriei povești, a vieții, pentru că noi nu putem anticipa niciodată ce se poate întâmpla cu adevărat în viața noastră. Pe asta se bazează și Anna, pe realitatea crudă, pe întorsăturile bruște și neașteptate pe care ziua, săptămâna, luna sau chiar viața le poate lua. Cam așa ne-a spus și noua Anna, că nici măcar ea nu poate ști ce se va întâmpla în propriile cărți pentru că surpinderile și întorsăturile sunt la tot pasul.

Anna a mai vorbit și despre hate-ul pe care îl primește din diferite motive, când a scris ,,After” primea comentarii pozitive, iar la ceva timp primea de la aceleași persoane că scrie nasol, că e grasă și frustrată și alte răutăți, ea ne-a mărturisit că la început o deranjau și descurajau, dar acum le ignoră și mai zice câte o replică pe care ar spune-o persoanele cu încredere în sine, în ceea ce face și cu tupeu.

Despre cartea lansată, ,,Cele mai strălucitoare stele”, nu știu foarte multe pentru că încă n-am citit-o, dar când o voi citi clar îmi voi exprima părerea sinceră despre ea printr-o recenzie. Ceea ce știu este că personajele principale au legătură strânsă cu armata, Karina știe ceea ce înseamnă să umblii din garnizoană în garnizoană, înțelegând că soldații se întorc de pe front cu amintiri dureroase, de aceea ea hotărăște să se îndepărteze de această lume. Până când își face apariția misteriosul Kael, un soldat serios.  Pare intrigant să aflăm cu adevărat cum e o viață a unui soldat, nu doar ceea ce vedem dincolo de ecran. Anna a spus că se regăsește mai mult în personajul Karina decât în Tessa, iar Kael seamănă cu soțul ei. Este o poveste mult mai dramatică și profundă decât ,,After”, mie așa mi-a lasat impresia până acum, dar vom vedea.

Despre Anna și ziua aceea de duminică aș vorbi ore în șir, dar cel mai bun sfat pe care eu l-am desprins din discursul și răspunsurile ei este: „If you want to become a writer, just write!” ceea ce înseamnă că tu, cel care vrea să scrie, sau scrie să nu renunțe niciodată chiar dacă primești păreri răutăcioase ce te vor descuraja, tu trebuie să lupți pentru visul tău.

Despre Anna ca persoană nu pot spune decât că este minunată pentru că este o persoană foarte veselă și de treabă care împrăștie și împarte zâmbete oricui și oricând ceea ce face pe oricine din jurul ei să zâmbească și să topăie de fericire.

Faptul că am reușit să o cunosc pentru mine este foarte important și cred că ziua asta nu o voi uita, ziua în care autoarea pe care o îndrăgesc și o apreciez ne-a spus să ne împlinim visurile și să nu dăm importanță răutăților, ci să credem în noi și în visurile noastre. Iar pentru mine asta a însemnat ziua perfectă, ziua în care am învățat că visurile pot deveni realitate doar dacă nu ne dăm bătuți, iar zâmbetul Annei mi-a adus fericire în suflet. Anna Tood, o scriitoare despre ce se poate întâmpla în viața fiecăruia într-un mod sau altul, o persoană specială care împărtășește iubire.

 

43322935_2309315049110460_8398420196385095680_o

 

 

Recenzie: ,,înainte să te cunosc” de Jojo Moyes

inainte_sa_te_cunosc_de_jojo_moyes.jpg      Titlu original: Me before you

 Autor: Jojo Moyes

Editura: Litera

        Categoria: Romane de dragoste

Anul apariției: iunie 2017

 Nr. pagini: 416

   Disponibilă: aici. 

 

 

 

 

book_PNG2sigla.png

Lou Clark știe o mulțime de lucruri. Știe câți pași sunt de la stația de autobuz până acasă. Știe că îi place să lucreze la ceainăria The Buttered Bun și că s-ar putea să nu fie îndrăgostită de iubitul ei, Patrick. Ceea ce Lou nu știe este că e pe cale să-și piardă locul de muncă și că viața ei rămâne normală doar pentru că e, în esență, previzibilă.

Will Traynor știe că accidentul de motocicletă pe care l-a suferit l-a făcut să-și piardă dorința de a trăi. Știe că totul i se pare acum insignifiant și lipsit de bucurie și știe totodată și cum să pună capăt acestei stări de lucruri. Ceea ce Will nu știe este că Lou e pe cale să-și facă apariția în lumea lui într-o explozie de culoare. Și nici unul dintre ei nu știe că urmează să schimbe destinul celuilalt pentru totdeauna.

 

png_book_by_pu_tsuki-dbi1urecenzie1k

 

Nu știu cum să încep, de unde să încep și cum să-mi pun din nou cuvintele pe ,,foaie”. Am luat o pauză destul de lungă care mi-a afectat oarecum scrisul și ceea ce voiam eu să fac pe blog, dar în curând totul se va rezolva și voi reveni cu forțe noi, articole diversificate și multe recenzii.

Acum să ne concentrăm pe cei doi protagoniști ai romanului “Înainte să te cunosc”, Will Traynor și Lou Clark care au încercat să țină piept societății și vieții care îi lovește din plin.

Totul începe cu tragicul accident al lui Will, din momentul acela viața sa se surpă considerabil, luând o întorsătură drastică, devenind de nesuportat pentru el. Spun asta pentru că Will este personajul cu o viața perfectă, prospera pe plan financiar având o firmă de succes, o iubită frumoasă care ținea la el, adrenalina dată de sporturile extreme, aceasta era viața pe care protagonistul nostru o avea înainte de accident. Ce a urmat după el a fost un chin, o tornadă care mătura tot ce îl făcea pe Will să zâmbească.

La polul opus, Lou era fericită cu viața modestă pe care o ducea, bucurându-se de orice lucru mic din jurul ei. Viața lui Lou se rezumă la lucruri obișnuite, lucra la o ceainarie pe care ajunsese să o îndrăgească, își ajuta familia cu ce putea, apoi își dedica timpul relației pe care o avea cu Patrick, chiar dacă știa că nu îl iubește cu adevărat.

Drumurile lor se intersectează într-un mod nefavorabil pentru Will, ea avea nevoie de o slujbă noua așa că i s-a propus să lucreze ca îngrijitoare pentru Will cel morocănos, sumbru și sarcastic.

Despre Will nu pot spune că e cea mai deschisă persoana, ba din contră, e o fire inchisă, posomorâtă, arțăgoasă, pesimist deoarce caracterul său a suferit un cutremur de mare magnitudine lăsând pe sufletul său daune de nereparat.  Accidentul l-a schimbat pe Will radical, viața lui, din palpitantă, fericită și plină de culoare, într-una monotonă și gri, de parcă nimic nu mai avea sens, iar pentru Will totul luase sfârșit de când a ajuns într-un scaun cu rotile, paralizat aproape complet.

 

,,Poartă unul dintre tricocurile lui, iar părul ei lung e ciufulit într-un fel care pe el îl face să-și amintească visător de deliciile nopții trecute.”

,,— Chiar trebuie să facem ceva care să implice hălăduitul prin munți sau traversarea a cine știe ce râpă periculoasă ?”

 

,,Se aude o explozie, și totul se împrăștie în mii de bucăți.

Și apoi nu mai e nimic.”

 

38462787_1532101526894527_3837194211120119808_n

 

,,Am vrut să-mi pară rău pentru el. Și chiar îmi părea. În clipele în care îl surprindeam privind în gol, pe fereastră, aveam impresia că e cea mai tristă persoană pe care o întâlnisem vreodată.”

 

,,Am zărit-o printre celelalte fotografii risipite, și pe cea în care el și Alicia zâmbeau fericiți — chipul ei era acum acoperit de o ramă de argint îndoită.”

 

Pare un coșmar să fii cel mai realizat bărbat la o vârstă fragedă și viitorul să-ți surâdă, dar într-o zi ploioasă să ai cea mai urâtă lovitură și să ajungi invalid. Așa se simțea Will, prizonier în propriul coșmar din care nimeni nu-l poate trezi oricât ar încerca.

Pare de prisos să mai încerci să găsești lumina de la capătul tunelului când tu nu mai poți ajunge la ea. Will nu mai voia să încerce, ființa extravagantă și gata de orice provocare dispăruse odată cu zâmbetul și pofta de viață de când ziua aceea sumbră i-a curmat fericirea și speranța.

Se pare că după atâtea furtuni și ploi torențiale în lumea sa, apare un curcubeu excentric, cu o lumină orbitoare și colorată în cele mai ciudate combinații de haine, aceea fiind Lou.

Lou care pare mereu o apariție ce dă culoare oricărei încăpere deprimantă în care pășește, Lou cea care este obișnuită să se afle mereu în zona de confort, dar cu Will va trebui să depășească acea zonă și să rupă marginile orizontului său.

Sunt două caractere opuse care aveau scopuri paralele, scopul lui era să termine odată cu gheara de emoții negative ce i-a acaparat sufletul, scopul ei era să aibă o slujbă în care să cunoască lumea și să afle povești de viață și din care să-și poată ajuta familia.

Pentru Lou, tot ce însemna Will era o enigmă pe care voia să o descopere treptat pentru a-l face să vadă din nou partea bună a lucrurilor.

Chiar dacă Lou nu pare genul de persoană care să trăiască viața la maxim, reușește să împartă zâmbete și bucurie peste tot, e o persoană blajină căreia îi place să combine imprimeuri și culori aprinse pentru cele mai nebunești ținute pe care cineva le poate vedea pe stradă.

 

,,Avantajul de a fi aruncat într-o viață cu totul nouă — sau, cel puțin, de a fi izbit atât de puternic de viața altcuiva încât să fie ca și cum ți-ai strivi fața de fereastra lui — este că te obligă să regândești concepția pe care o ai despre tine.”

 

,,Îmi plăcea faptul că puteam fi ceea ce voiam să fiu, fără ca vocea surorii mele să-mi aducă aminte de cine fusesem.”

 

38485805_236448776873030_660837665460977664_n

 

,,Dar am văzut felul cum Louisa l-a privit în ziua când a prezentat călătoria, cu un amestec straniu de mândrie și recunoștință pe chip, și, dintr-odată, am simțit că îmi pare extraordinar de bine că fata aceasta apăruse în viețile noastre.”

 

,,Am crezut… am crezut c-o să-l poți înveseli. Și chiar ai reușit — chiar îl înveselești, Louisa.”

 

Asta facea Louisa, se străduia să aducă puțina fericire în viața lui Will prin diferite moduri, plimbări, picnicuri, concerte, chiar și o excursie, doar ca să-l vadă fericit.

Chiar dacă în primele săptămâni i se părea imposibil să fie în toane bune cu Will, treptat, Lou a reușit să despice acel loc obscur în care el se închisese, a putut să ajungă acolo unde nimeni nu a mai putut ajunge, la sufletul lui Will. Prin dedicarea, blândețea și naivitatea de care Clark dădea dovadă, a ajuns să panseze rănile adânci ale omului de care, treptat, se îndrăgostise.

Poate vă întrebați dacă Will credea că iubirea pentru el e ceva paralel ca șinele de tren, ba da, credea și era lucid că totul va lua sfârșit la un moment dat, dar până atunci se bucura că Lou îl face să simtă din nou lucruri în care nu mai avuse speranță, dar acum a recăpătat-o.

Cele două personaje reușesc să se călăuzească către lumină și fericire unul pe altu, învătând și ascultând unul de la altu, fiind capabil să vadă unul prin ochii celuilalt ce ei nu puteau vedea singuri.

 

,,I-am luat degetele cu blândețe în palma mea și le-am strâns între ale mele. Erau calde, erau degetele cuiva plin de viață.”

 

,,Will inversă direcția. Mi-am arcuit brațele pe după gâtul lui și m-am tras puțin în spate ca să mă uit la el, simțind cum toată timiditatea îmi dispare.”

 

38469586_2010705808993268_7107318414066057216_n.jpg

 

,,L-am sărutat, încercând, disperată, să-l întorc înapoi, în lumea mea. L-am sărutat și mi-a lăsat buzele să se odihnească peste ale lui, așa încât respirațiile noastre se împletiră și lacrimile mele depuseră o pojghiță sărată pe pielea lui, și mi-am pus în gând că, undeva, particule minuscule din el aveau să devină particule minuscule din mine, ingerate, înghițite, vii, perpetue.”

 

,,Și apoi, dintr-odată, am simțit că mi se sfâșie inima. Chipul mi se schimonoși a plâns, toată stăpânirea de sine de până atunci îmi pieri, l-am strâns în brațe și nu mi-a mai păsat că el avea să-mi simtă trupul zguduindu-se, inundat de durere.”

 

Poate că relația celor doi nu a fost chiar ,,lapte și miere” ca în alte romane, dar a fost o relație bazată pe sentimente descoperite pentru prima dată de amândoi, iar asta a făcut ca iubirea lor să fie mai profundă.

Will și Lou ne învață că putem iubi pe cineva cu toată ființa noastră fară a ne păsa de cea cea ce spun cei din jur, iubirea aceea pe care vrem să o simțim cu toți. Dar la pachet cu iubirea vine și suferința, durerea care îți face sufletul bucați din cauză că ai putea pierde persoana la care ții mai mult decât la propria persoană.

Jojo Moyes a reușit să alcătuiască un roman de dragoste din suferiță și durere, aprinzând iubirea când speranța și încrederea nu mai existau pentru cei doi protagoniști, arătând lumii că nu contează timpul, problemele pe care le ai sau ce crede lumea, contează să iubești cât de sincer și puternic o poți face.

 

rating-5abb58a3d65ab2.png

 

 

Am oferit 5/5 steluțe pentru acest roman plin de toate sentimentele pe care un om le poate simți într-o viață, iar cititorul le poate simți odată cu personajele.

 

5-2.png

Magia Crăciunului și a iernii în cărți #1

Untitledc-1

 

Ho, ho, ho! Vacanța a venit, oameni buni. Și vom avea, sper eu, timp de citit, așa că m-am gândit că dacă tot vă recomand filme pentru această perioadă friguroasă, să vă recomand și câteva cărți.  Inspirația tot de la minunata Daniela.

Având în vedere această perioadă de sărbătoare, voi începe articolul cu cărți tematice de Crăciun.

 

          1. ,,Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”

O carte cu mai multe povestiri, mai exact 10 la număr, care au ca temă centrală, bineînțeles, Crăciunul. Nu pot încă să vă spun prea multe despre această carte pentru că plănuiesc să o citesc aproape de Crăciun, o să revin cu o părere concretă asupra ei imediat ce o voi termina de citit. Cert este că mi-am dorit-o încă de Crăciunul trecut și de abia aștept să descopăr poveștile de dincolo de coperta pregătită parcă și ea de sărbătoare.

 

craciunul_in_cele_mai_frumoase_povestiri_c1_1

 

             2. ,,Adulții ăștia” 

Este o carte apărută recent, sunt doar câteva săptămâni de când aud de ea, nu am citit-o încă, dar plănuiesc. Până atunci vă voi spune câte ceva din ce am desprins eu din sinopsis-ul cărții.

Un cuplu căsătorit divorțează, iar ei hotărăsc ca fiica lor să aibă parte de un Crăciun ,,normal”, așa că, cei doi petrec vacanța de Crăciun împreună cu partenerii lor, cu Scarlett și prietenul imaginar al fetei. Dar atunci când Scarlett nu este prin preajmă, adulții se delectează cu vin și discuții picante despre trecutul lor. Secretele celor 4 adulți pe parcursul vacanței se adună într-un morman urias de expoziv care poate exploda în orice moment… Ce consecințe va avea această bombă și cât de grave vor fi acestea, vom afla curând, dacă vom pune mâna pe roman.

 

adultii_astia_01_1

 

             

          3. ,,Spărgătorul de nuci”

Vă mai zăpăcesc cu acest basm și în acest articol, dar promit că e ultimul în care voi vorbi despre el. Cred că am văzut sau citit măcar o dată acest basm, îmi place mult faptul că are tematică de Crăciun, povestea în sine, dar și varianta de balet a acestuia, pentru că sentimentele pe care mi le dă sunt mirifice, ceva ce numai acest basm îmi poate trezi.

 

victoria-docampo---spargatorul-de-nuci_c1.jpg

 

 

               4. ,,Confess”

Știu că această carte nu are tematică de Crăciun, dar eu o găsesc potrivită pentru perioada asta în care este vorba despre povești de iubire, despre sacrificiu, iertare, familie și amintiri. Asta se poate regăsi și în acest roman care prezintă și ceva original prin care îți poți exterioriza sentimentele.

Colleen Hoover ne așterne în fața ochilor o împletire de povești din trecut și prezent ale celor două personaje principale, Auburn Reed și Owen Gentry. Ea încearcă să se agațe de scopul pentru care stă în Mexic, cu toate că urăște orice e legat de acest oraș, iar el se leagă de trăirile, sentimentele și gândurile pe care oamenii le lasă sub formă de confesiune în vitrina galeriei sale de artă pentru a se exterioriza. Este povestea a două personaje cu destin încrucișat chiar dacă ei își dau seama de asta mai târziu și merită din plin să aflați povestea lor.

 

MV5BMzg3Mzg4NTM5MV5BMl5BanBnXkFtZTgwMTQ2Mzg0MTI@._V1_

 

 

          5. ,,Printre tonuri cenușii”

Nici asta nu e în spiritul sărbătorilor, mai ales că are un subiect marcant ce te cutremură până la cel mai scurt fir de păr, dar are și întâmplări descrise iarna și în părțile foarte geroase.

Ruta Sepetys ne prezintă perioada crudă a celui de al doilea Război Mondial, când Stalin conducea Lituania, Estonia și Letonia, unde făcea ce voia el, unde a smuls milioane de oameni din paturile lor pentru a-i închide zile intregi într-un tir cu mai mulți oameni, destinația nu era cunoscută până când ajungeai acolo, viața ajungea să coste cât un ceas de buzunar, iar toate astea se întâmplă din cauza faptului că erai pe o listă. Pe listă erau și Lina și familia ei, care ne prezintă prin prisma ochiilor săi tot ce a trăit de când NKVD-iștii au dat buzna în casa lor…iar de aici începe o adevărată luptă pentru supraviețuire în care orice clipă, orice rază de lumină, de speranță contează mai mult decât ne-am putea închipui vreodată.

O lectură marcantă care îți provoacă și trezește sentimente și simțuri pe care credeai că nu le vei simți vreodată sau nici măcar că le ai.

 

808903

 

            6. ,,Zăpada mieilor”

O carte mică, mititică, dar care ascunde multe sub coperta sa. ,,Zăpada mieilor” este despre o poveste de iubire cu final tragic. Se sfârșește cu Paul Wagoner, care intră în școală cu o armă cu care o amenință pe iubita sa, iar apoi se sinucide, și cu Emily Beam, care încearcă să-și reabiliteze sufletul și să găsească speranța și binele din nou în spatele lucrurilor rele.

 

3036

 

Sper să vă încânte și să vă intrige ceea ce  v-am prezentat și să aveți sărbători pline de liniște, iubire și împlinire alături de persoanele iubite!