Recenzie: ,,Prințul mecanic” #2 de Cassandra Clare

 

printul-mecanic

Titlu original: Clockwork Prince

Autor: Cassandra Clare

Editura: Leda Edge

Gen: Fantasy

Anul apariției: 14/1/2016

Nr. pagini: 432

Disponibilă: aici. 

 

 

 

sinopsis2

 

In lumea magica a Londrei Victoriene, Tessa Gray si-a gasit in sfarsit locul, alaturi de vanatorii de umbre. Dar linistea se dovedeste a fi trecatoare cand forte intunecate din Conclav planuiesc s-o inlature pe Charlotte, protectoarea ei, de la conducerea Institutului. Daca se va intampla acest lucru, Tessa va ajunge pe strazi, prada usoara pentru misteriosul Magistru, care urmareste sa se foloseasca de puterile ei in scopuri nu tocmai nobile.

Cu ajutorul lui Will si Jem, Tessa descopera ca razboiul purtat de Magistru impotriva vanatorilor de umbre este cat se poate de personal. El ii invinuieste pentru o tragedie petrecuta cu mult timp in urma, din pricina careia, sustine el, viata ii fusese distrusa. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni calatoresc din Yorkshire-ul invaluit in ceata spre un conac de care sunt legate povesti cumplite; din cartierele saracacioase ale Londrei spre o sala de bal fermecatoare, unde Tessa descopera ca adevarul despre originile ei este mult mai sinistru decat isi inchipuise vreodata. Cand se intalnesc cu un demon mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, acestia inteleg ca Magistrul le stie fiecare miscare – si ca unul dintre apropiatii lor i-a tradat.

Tessa realizeaza ca inima ii bate din ce in ce mai tare pentru Jem, insa dorinta de a fi cu Will, in pofida starilor lui sumbre, continua sa o tulbure. Dar ceva se schimba in Will – zidul pe care baiatul si-l construise in jurul lui incepe sa se naruie. Daca-l vor gasi pe Magistru, va putea oare Will sa se elibereze de secretele sale si sa-i ofere Tessei raspunsurile legate de originea si de menirea ei?

In vreme ce cautarea Magistrului, dar si a adevarului, ii pune pe cei trei prieteni in situatii primejdioase, Tessa intelege ca, atunci cand amesteci dragostea cu minciunile, poti corupe chiar si cea mai curata inima.

 

sinopsisrecen

 

     ,,Doresc să știi că ești cel din urmă vis al sufletului meu. […] De când te-am cunoscut pe dumneata, am fost ros din nou de o remușcare pe care o socotisem tocită  pentru totdeauna și am auzit șoapta unor glasuri ce-mi dădeau ghes să mă ridic din noroi, glasuri pe care le crezusem amuțite pe veci. Au încolțit în mine gânduri nedeslușite legate de noi strădanii, de reluarea vieții de la capăt, de smulgerea din lene și din plăcerile simțurilor, de nou avânt în lupta de mult părăsită. Un vis, totul nu-i decât un vis, care sfârșește în gol…” – Charles Dickens, Povestea despre două orașe

 

Închid cartea cu un vuiet din care ies firicele de praf argintii, eliberând în același timp și emoțiile mele. Derulam la nesfârșit finalul catifelat pe care l-am parcurs cu câteva minute în urmă, catifeaua care mi-a acoperit inima, a încălzit-o, a făcut-o să zambească, să plângă, să tipe, să se zbată odată cu   personajele mele dragi.

Am încheiat si volumul acesta cu multe regrete pentru ca mai am puțin și le zic ,,la revedere” personajelor de care m-am îndrăgostit iremediabil și m-au făcut să vreau să trăiesc în lumea vânătorilor de umbre.

Volumul mi-a plăcut enorm, mi-a ferecat inima în paginile lui, aducând-o pe cei mai frumoși nori.  Romanul, de data asta, a fost concentrat pe relațiile dintre personaje, iubire, fericire, singurătate, frică, și alte sentimente care au împrăștiat un parfum dulceag ușor înțepător față de cel fresh si amețitor din primul volum.

Dar să nu ne lăsăm îmbătați de marea liniștită, căci atunci când noaptea vine, furia marii se arată. Marea reușește să ilustreze acțiunea romanului construită într-un mod inedit.

Acțiunea este mult mai lină, iar pe alocuri valuri puternice se sparg de mal, scotând la suprafață pericolele asupra lumii de jos.

 

Cassandra a reușit să ,,panseze” rănile din cauza volumului precedent prin Prințul mecanic care atrage cititorul prin florile iubirii care se desfac treptat prin roman, iar personajele evoluează spectaculos. Întâmplările cad diafane în pagini asemnea romanelor clasice pline de dragoste, dar pare scris într-un mod melodic pentru inima cititorului, atingând cotele cele mai înalte ale sentimentelor tale de admirație. Și tot odată ne pregătește cu siguranță pentru ultimul volum care va fi sfâsietor fără doar și poate.

 

Să nu uitam de citatul de mai sus care are tente ascunse ale unei iubirii neîmpărtășite, ferecate. Care dezvelește sufletul tulburat al unui personj care trăieste atâtea în  acest roman încat sufletul lui ajunge în bucăți și o dată cu el și al nostru. Mai multe dezvăluiri veți face cu prorpii ochi dăcă veți citi doar cateva pagini, pentru ca după ele vor urma și altele, până la final, aflând cat mai multe secrete.

Despre personaje voi vorbi atât de elaborat încât va voi plictisi (voi încerca să nu dau spoliere).   Mi-a placut  mult cum a decurs evoluția personajelor, chiar daca unele au evoluat în rău sau în bine, iar legătura dintre ele a fost descrisă superb, cu scopul de al face pe cititor să adore multe legături. Dar să nu uitam și de personajele rele care și ele înaintează cu planurile propuse pentru a obține răzbunare. Cu ajutorul caracterelor rele, antiteza carții este fascinantă, îmbinându-se perfect, dar la final numai una va supraviețui…

 

,,Când mă gândesc la tine, și nu ești lângă mine, în mintea mea te văd cu o carte în mână.”

 

 ,,Când a spus că el m-a făcut, a fost de parcă spunea că mă poate desface la fel de ușor.”

 

    ,,Tessa se simțea ieșind treptat din starea ei de nefericire mută și densă, legată de pierderea vieții sale de dinainte, precum o floare care răsare din pământul înghețat.”

 

2017-09-16 10.07.05 1.jpg

 

   ,,Tessa, pe de altă parte, cu părul ei negru, des și ondulat, și cu ochii ei cenușii ca marea, avea o înfățișare caldă, pe care ajungeai să o îndrăgesti cu cât o cunoșteai mai bine. Pe fața ei se vedeau inteligență și umor, calități pe care Jessamine nu le avea sau cel puțin nu le arăta.”

 

       ,,Porni cu pași mari spre ieșire, dar sala de bal era mare, iar trupul Tessei se zvârcolea și tremura din pricina transformării. Icnea de parcă fusese mușcată.”

 

Tessa întruchipează un bujor delicat, de o frumusețe rară și cu o mireasma năucitor de  dulce care amețește pe oricine, emanând bucurie, candoare, bunătate, curaj, și poftă de viață.

 

În acest roman Cassandra pune accent pe trăirile Tessei în legătură cu sentimentele tumultoase care îi străpung sufletul. Au fost multe decizii de luat care au dus la degradarea sau înflorirea inimii ei. Dragostea pentru Tessa e mult mai apăsătoare și complicată decât în prima parte. Atunci era prea fadă pentru a-i da importanță. Acum se accentuează dureros în fiecare por, simț, gând, exprimare… În tot… Ajungând un vartej ucigător de trăiri care scoate la iveală vulnerabilitatea omului în fața dragostei.

Tessa este privită în antiteza cu Jessamine din diferite unghiuri : al aspectului, al personalității, al acțiunilor, arătând diferența dintre cele doua ca iarna și vara, punând în evidență defectele și calitățile fiecareia.

În această parte personajele ajung la momentul în care pot să își deschidă sufletul, să își ofere nectarul prețios al inimii, iubirea dezvăluie cele mai frumoase laturi ale persoanelor, iar celor reci și lipsiți de compasiune, iubirea le topește zidul după care căldura se ascunde.

La polul opus de căldura Tessei se află Will, care încearcă să își înghețe sufletul pentru a nu simți iubirea.

 

    ,,Will zâmbi radiind, de parcă i se făcuse un compliment, deși Tessa, văzând răutatea din spatele zâmbetului, se gândi la el ca la lumina care strălucește pe tăișul unei lame.”

 

    ,,— Îmi pasă de ceea ce gândesc ceilalți , spuse el cu o ravnă surprinzătoare, privind flăcările. Numai la asta mă gândesc – ce gândesc ceilalți, ce simt pentru mine și ce simt eu pentru ei; mă înnebunește. Am vrut să scap…”

 

     ,,— Am crezut că aveai nevoie de mine, continuă Jem. Există un zid pe care ți l-ai construit în jurul tău, Will, și nu te-am întrebat niciodată de ce.”

 

Processed with VSCO with  preset

 

     ,,— Ce-au făcut ei ? zise Will ridicând glasul. Ce-au făcut ei ? Nimic. Eu sunt de vină. Sunt otravă pentru toți cei care mă iubesc.”

 

      ,,— Când Will își dorește ceva cu adevărat, zise Jem încet, când simte ceva, e-n stare să  își frângă inima.”

 

Năluca înfricoșătpare se plimbă nestingherită prin mintea lui Will, dezgropându-i amintirile durereoase care nu-l lasă să trăiască, face prăpăd în sufletul lui ajungând la disperare.

Will, personajul misterios, care a fost în primul volum, treptat s-a contopit cu partea pe care el o ține de mult captivă devenind o persoana nesigură și volatilă.  Nu mă așteptam ca evoluția lui Will să pară atât de devastatoare în ochii mei.

Prin caracterul lui din acest volum, vedem urgia, durerea, și disperarea de a elibera adevăratul el de sub mastile dure pe care le poartă pentru a proteja lumea de otrava pe care crede ca o emană.

Will ne arată iarna din sufletul sau înghețat, iar sub chiciura lacului care îi protejează părtile bune ale inimi sale, se ascunde un frate, un prieten, și un suflet bun. Furtuna, de data aceasta, se dezlănțuie și la exterior, nu numai la interior, cum am sesizat în volumul precedent.

Dar iubirea și persoanele dragi pot topi tot ce ai construit, ziduri înalte, maști foroase, încercările de a opri inima să simtă, să se zbata pentru o persoana.  Caracterul bun al lui Will poate fi scos la lumină doar de cel la care ține cel mai mult, iar acela este Jem.

Legătura dintre cei doi este un yin și yang formidabil. Se completează unul pe altul chiar dacă au caractere opuse, acest aspect face relația dintre cei doi parabatai indestructibilă. Jem e singurul care poate pătrunde dincolo de zidurile lui Will, e cel care dă o pată de culoare în lumea sumbră a lui Will.

 

       ,,Prietenia este o minte în două trupuri.”

 

,,Will nu-l putea privi pe Jem; în schimb, privi înspre perete, unde umbrele lor se contopeau, așa că nu puteai să-ți dai seama unde se termina un băiat și unde începea celălalt.”

 

 ,,— Jem, da. El a fost întodeauna bun cu tine. Nu e nimic altceva decât bunătate. Faptul că te-a lovit aseară denotă doar că ești capabil să-i înnebunești chiar și pe sfinți.”

 

PSX_20170916_211810.jpg

 

      ,,— Tu îi rănești pe toți, spuse Jem. Pe oricine care ține la tine.

— Nu și pe tine, șopti Will. Îi rănesc pe toți înafară de tine. N-am vrut niciodată să te rănesc. Mi-aș da viața pentru tine. Știi asta. Aș muri fără tine.”

 

,,Jem era cumva capabil să mai potolească din ironiile lui Will și să-l facă aproape uman.”

 

Jem, pentru Will, este ancora fără de care nu poate trăi, e singurul pe care îl simte aproape de inima sa. Jem este soarele care poate topi gheața din jurul inimii unui caracter captiv în propriul trup și întunecat de propria minte, iar în erosul lui numai iubire se ascunde.

Chiar dacă nu se pune accent pe relația dintre cei doi parabatai, pentru cugetul meu a avut un impact puternic, mi-a demonstrat că atunci când ții la cineva, te sacrifici pentru el și îi ierți toate greșelile. Asta face Jem pentru Will, îl ține în viață deoarece, fără Jem, el s-ar pierde într-un abis rece.  îl iartă, îi e alături chiar dacă nu e ușor. Dar în toate părțile rele există și părți bune… Trebuie doar să le acorzi mai multă atenție pentru a vedea cat de mult țin unul la altul.

Jem este personajul care dă tuturor căldură doar prin simpla sa prezentă. În sufletul lui soarele parcă trăiește,iar seara luna se arată, dezlănțuind furtuna dn sufletul său. Jem este întruchiparea unei corăbii în luptă cu furtuna aprigă. În ciuda bolii sale, Jem este cel mai sufletist și devotat personaj, încearcă să ii ajute pe toți, să-i ocrotească și să îi salveze cum știe el mai bine.

 

   ,,Jem Carstairs îi întoarse zâmbetul, arătând elegant în costumul său negru, cu părul alb-negru răvășit de vânt.”

 

     ,,Jem pune întreaga sa esență în fiecare zâmbet, așa că părea să zâmbească cu ochii, cu inima, cu toată ființa lui.”

 

2017-09-16 10.04.42 1.jpg

 

      ,,Era Jem, coborând pe funie cu agilitatea grațioasă a unei păsări. Ateriză ușor în fața lor și zâmbi.”

 

  ,,Nu părea bolnav, ci foarte obosit, deși extenuarea îi scotea în evidență delicatețea trăsăturilor. Frumusețea sa nu radia în culori aprinse și foc înăbușit ca a lui Will, dar își avea perfecțiunea sa discretă, drăgălășenia zăpezii care cădea dintr-un cer argintiu.”

 

El ar fi regele zăpezii cu o inimă de foc, grațios și fragil ca fulgii ce se izbesc de asfaltul umed, ce așteaptă să fie îmbrăcat de podoabele argintii. Dar puterea sa e de neatins. ca un viscol ucigător, dar el folosește toate abilitățile sale pentru a ajuta la salvarea nefilimilor. Jem luptă vitejește atât cu cei care vor să distrugă ce îi e drag, cât și cu boala sa. El reușește să îi țină piept bolii cumplite la fel cum reușesc păsările plăpânde să treacă peste o iarnă cruntă.

Am conturat o înfățișare mult prea firavă pentru un rege, el poate fi impozant și nemilos când împrejurimile îl aduc în stare.

Jem poate fi regele crud de care toți se pot teme, sau poate fi regele iubitor, cu o inimă prea mare pentru un trup slăbit. Dar toate astea îi conferă un aer de zeu sulptat din gheață și zăpada, dar cu un suflet rupt din cele mai calde părți ale soarelui și cu cele mai rare calități, contopindu-se într-un suflet de care vei ramane fermecat.

 

Triunghiul amoros nu este unul atipic, ca cele întâlnite frecvent în alte romane ; este un triunghi format din cele mai eterne, pure și răsunătoare sentimente, iar inimile celor trei se zbat într-o dragoste năucitoare.

Jem, Tessa și Will duc o luptă crâncenă cu inimile lor.

Pe parcursul întregului roman descoperim panza de confuzie în care inima Tessei este încătușată. Atât Will cât și Jem ocupă câte o frântură împortantă în erosul fetei. Nici ea nu poate decide care este demn pentru a primi cheia catre toată ființa ei.

 

,,Îl iubea pe Jem, așa cum îl iubea și pe Will— nu putea să nu-i iubească pe toți—, și gândul că l-ar putea pierde îi făcu inima fărâme.”

 

Cred că toată lumea simte o durere când pierde pe cineva la care a ținut, chiar dacă nu toate amintirile cu acea persoană sunt fericite, dar odată cu plecarea persoanei, pleacă și o frântură din inima noastră. Așa s-ar simți Tessa fără Jem, iar faptul că odată cu Jem va pieri și ultima fărâmă de umanitate pe care Will o mai are, acest lucru o sperie.

Will și Tessa au o legatură bizară la început, numai de ei înțeleasă dar, pe parcurs, tachinările s-au transformat în recitări și comentarii ale poeziilor spuse de Will. Din fugă și respingere s-au născut privirile pe furiș, pline de dorință și mister. Din nepăsare a înflorit grija, protecția, gândurile învolburate în miez de noapte, focul mocnit ce arde tacit în sufletele lor. Toate aceste aspecte au evoluat de la străini, la amici, la un bun prieten de citit, la persoana care îți bântuie gândurile și pe care sufletul o dorește cu ardoare ca să aline focul mistuitor.

 

     ,,Mâinile Tessei tremurau în timp ce ea își așeză o șuviță de păr după ureche. Ura că Will avea acel efect asupra ei.”

 

       ,,Ea, desigur, știa poemul. Era Coleridge, unul dintre preferații ei. Acesta, evident, continua despre dragoste, moarte și nebunie, dar nu putea să-și amintească versurile; nu acum, cu ochii albaștri ai lui Will uitându-se între-ai ei.”

 

     ,,Simplul mod în care-i rostise numele o tulbură, simțindu-se ca și când ar fi fost strâns legată la piept de ceva ce o lăsa fără respirație.”

 

PSX_20170916_210619.jpg

 

         ,,Vocea lui era incredibil de blândă. Tessa îl privi uimită. Blândețea nu era un lucru pe care ea să-l asocieze vreodată cu Will. Dar exista: în atingerea mâinii lui pe obrazul ei,în moliciunea vocii, în ochi, când o privea.”

 

              ,,— Am vrut să fac asta, a zis el, în fiecare clipă din fiecare oră a fiecărei zile în care am fost cu tine, încă din ziua în care te-am întâlnit. Dar tu știi asta. Trebuie să știi, nu-i așa ?

Ea îl privi cu buzele întredeschise de uimire.”

 

    ,,— Ce să știu ? întreabă ea, iar Will, cu un oftat ca de înfrângere, o sărută.

Buzele lui erau moi, atât de moi! […] De data asta, era în mod deliberat, fără grabă, de parcă el îi vorbea în tăcere, spunându-i cu atingerea buzelor ceea ce nu putea să-i spună în cuvinte.”

 

Wessa este un cuplu plin de pasiune, iar când cei doi ajung să se atingă, parcă luna și soarele s-au întâlnit, fulgerele și tunele se îmbină melodic, luand parte și natura la iubirea lor patimașă. Sentimentele celor doi sunt ferecate și cu greu le țin în frâu, dar inevitabilul s-a produs, privirile lor s-au regăsit, era o conexiune profundă din care se desprind destăinuiri mute, doar de ei înțelese. Inimile lor se cutremură odată cu atingerile tandre ale lui Will, vibrează, dansează fericită că dorința i s-a îndeplinit.

E cuplul de care m-am atașat foarte mult deoarece m-am regașit prin relația lor haotică, dar plină de sentimente.

Jessa este la polul opus de Wessa, în timp ce relația dintre Tessa și Will este un iaz agitat ce se izbeșe de stâncile dure, iar în jurul iazului se află iarba bătută de o adiere blândă ce împrăștie mireasma florilor. Jessa este o adiere parfumată într-o grădina cu cele mai frumoase și pure flori. Relația dintre cei doi e ca o briză ușoară de vară în acele zile în care soarele stălucește puternic pe cer și în jur vezi numai fericire. Sufletul lui Jem e un leac pentru cel al Tessei care se scaldă în confuzie și sentimente deșarte din cauza lui Will.

 

   ,,Era ca o otravă în sângele ei, la care Jem era singurul antidot. Doar cu el se simțea sigură pe sine.”

 

   ,,Ea se uită la el. Nu era nimic calm sau de nădejde în expresia sa.

Ochii îi erau nergi, obrajii îmbujorați. Când ea își ridică fața, el și-o coborî. și gura sa se aplecă spre a ei și, în timp ce ea îngheță de surprindere, se sărutau… În timp ce săruturile lui Will erau înflăcărate, ale lui Jem erau la fel de proaspete precum aerul curat după ce ai fost închis mult timp într-un întuneric îmbâcsit.”

 

  ,,Incertitudinea lui îi făcu inima Tessei să pară că-i crește în piept, gingășia acesteia fiind suficient de mare cât să-i cuprindă pe amândoi.”

 

2017-09-16 09.49.47 1.jpg

 

     ,,Degetele apucară strâns cămașa lui, trăgându-l pe Jem deasupra ei, simțind greutatea acestuia pe corpul ei de parcă primise înapoi ceva ce fusese al ei dintotdeauna, o parte din ea căreia îi duse dorul, fără să știe acest lucru.”

 

,,Sărutând-o din nou și din nou, de fiecare dată cu și mai multă insistență, cuprinzându-i fața în mâinile lui arzătoare, degetele sale subțiri de violonist mângâindu-i pielea, facând-o să tremure.”

 

     ,,Nu era ea, aceasta era o altă Tessa, o Tessa din vise, care s-ar fi comportat astfel, și își aduse aminte de visul cu Jem într-un pat înconjurat de flăcări. Nu-și imaginase că va arde împreună cu el.”

 

Inima Tessei se încolăcește în jurul inimii lui Jem cu tandrețe și iubire. O iubire care vindecă doua suflete ranite care se prind unul de celălalt pentru a se contopi într-un întreg de care amândoi au o nevoie disperata pentru a se vindeca. Relația dintre ei se bazează pe devotament, încredere, sacrificiu și multe altele care scoate la iveală miezul dulce al personalității lor.

Toate personajele se pare că au evoluat într-un mod sau altul și acest lucru m-a bucurat pentru că am vazut o schimbare între Henry și Charlotte Branwell. De data aceasta cei doi sunt parteneri, lucrează împreună, se sfătuiesc, se comportă ca un cuplu căsătorit. Henry ia parte, atât afectiv, cât și fizic în viața lui Charlotte, nu mai este doar un pion de care se folosește pentru a putea sta la conducere, acum nu mai e doar omul cu invențiile eșuate, e omul pe care ea poate conta oricând.

În lumea celor doi rațiunea și devotamentul este pe primul loc, iar sentimentele importante sunt ignorate, deoarece vânătorii de umbre trebuie să își țină sentimentele în frâu pentru a gândi ca un adevarat conducător, de aceea nu știu cum să scoată la iveală ceea ce simte fără a se pune în pericol sau a deteriora poziția în fața Consiliului.

 

,,— Demisionezi de la Institut ? Cum poți să faci așa ceva ?

— Mai bine să demisionez decât să vină consulul Wayland și să mă dea afară, spuse Charlotte cu glas scăzut.

— Nu voiai să zici ,,peste noi” ? Henry părea rănit. N-ar trebui să am și eu un cuvânt de spus în această decizie ?

— N-ai arătat niciodată până acum că ai cât de cât interes să conduci Institutul. De ce ai face-o acum ?”

 

    ,,Henry arată de parcă l-ar fi pălmuit, și Charlotte făcu tot ce-i stătea în putere ca să nu se ridice și să-l cuprindă cu mâinile și să-l sărute pe obrazul pistruiat. Își aminti, când se îndrăgostise de el, cum îi părea că seamană cu un cățeluș adorabil…”

 

PSX_20170916_211538.jpg

 

   ,,O săruta astfel încât ea nu se mai simți antipatică, nu se mai gandi la păr sau la pata de cerneală sau la rochie sau la orice altceva decât la Henry, pe care îl iubea dintotdeauna.”

 

          ,,M-am căsătorit cu tine deoarece…deoarece știam că nu avea să-mi pese de cât de dificil era să conduc acest loc sau de cât de dur mă tratează Conclavul, atât timp cât știam că în fiecare seară când urma să mă culc, chipul tău avea să fie ultimul pe care îl vedeam.”

 

Sentimentele lor au fost ferecate în toți acești ani ca niște fluturi colorați într-o încăpere rece și sumbră, dar într-un final, așa numitele gratii, se slălbesc și reusesc să scape făcând din inimile celor doi o pajiște plină de flori și miresme dulci, iar soarele dansează fericit printre norii parcă de puf. Delicat, fluturii vibrează și anunță când el e prin preajmă ; atunci totul se evaporă și rămâne iubirea și căldura cu care în taină își mărturisec sentimentele.

 

Jessamine în acest volum a avut o evoluție cutremurătoare, care rascolește atât personajele din jurul ei, cât și mintea cititorului din cauza întorsăturii bruște și dureroase pe care viața Jessaminei a luat-o. Din fata elegantă și plină de rafinament, a ajuns o fata înspăimantată și instabilă.

Prin aceste greutăți ale vieții sale putem desprinde multe fețe ale oamenilor, dar și ale iubirii.

Jessamine mereu a visat la acel prinț pe care fiecare dintre noi poate că îl așteptăm, dar ea a vazut asta intr-un șarlatan.

Să nu uitam, în dragoste și în război totul e permis. Poate că așa i-a dictat inima ei având în vedere că Nathan Gray avea unele calități pe care aceasta le dorea. Era mundan, un gentilom de care ea s-a îndrăgostit nebunește, dar sub masca unui bărbat romantic și iubitor se ascunde un profitor, egoist și avid de putere. Dar din păcate ceea ce ei nu știau e că sunt pioni împortanți pe tabla de șah a Magistrului.

Jessamine a simțit pe pielea ei că dragostea te poate aduce la pierzanie. Din cauza că a iubit cu atâta patimă și din această cauză inima ei a ajuns bucăți.

 

       ,,— Fii cât de obraznic vrei, însă se întâmplă ceva cu Jessamine. Încercarea de a-i atinge mintea e la fel ca încercarea de a atinge un cuib de șerpi sau un nor otrăvitor. Nu-i descriptez aproape deloc sentimentele.”

 

  ,,— Faptul că încă nu știi dacă e pur și simplu un flirt prostesc din partea lui Jessamine sau ceva mult mai profund și mai întunecat.”

 

PSX_20170916_212235.jpg

 

     ,,Jessamine scoase un ,,oh” pe un ton scăzut și smulse păpusa din mâna Tessei. O ținu strâns la piept. Începură să-i curgă lacrimile. lăsând urme în praful de pe chipul ei. Tessa se gândi că era cu adevărat o priveliște de toată mila.”

 

    ,,[…] Când Tessa încercase să atingă mintea fetei, ea întâmpinase rezistență, încă acum simțea doar o tristețe crescândă. ca o picătură de cerneală neagră care se împrăștie prin apă.

Ochii căprui ai lui Jessamine erau deschiși, privind lung în întuneric. Nu mai am nimic.”

 

E dureros pentru o persoană așa firavă ca Jessamine să fie rănită de o persoană în care și-a pus toată încrederea și visurile de a avea o viața așa cum își dorea, dar aceasta a fost doar o unealtă pentru Nathan care să îl ajute să obțină înformații. Chiar dacă la început era un personaj antipatic, acum am reușit să vedem că sub toate măștile frumoase există și povești triste.

 

A ramas un singur personaj misterios și rău până în măduva oaselor, însetat de răzbunare și de a extirpa vânătorii de umbre.

De Magistru nici măcar acum, după atâta timp, nu știm mare lucru doar că lovește pe neașteptate pentru a obține ceva ce nici măcar acum nu se știe. Tot ce s-a aflat este că ar face orice pentru a scăpa de institutul din Londra, vrea să îl stăpânească, să fie toți la mila sa.

Vedem prin prisma personajelor că acest Magistru e gata să facă orice pentru a-și duce planurile la final, dar încă n-am aflat cine câștigă…. Vânătorii sau Magistrul și masinăriile sale mecanice…

 

    ,,— Privește cu atenție, fiul meu, spuse bărbatul cu pielea verde, căci într-o zi voi conduce un regat mecanic de astfel de creaturi, iar tu vei fi prințul lui; te voi numi Prințul mecanic.”

 

PSX_20170916_210028.jpg

 

Am spus destule din misterioasa Londră, așa că e timpul ca și voi să aflați ce se va întâmpla cu personajele noastre curajoase.

 

rati

 

Ofer 5/5 steluțe cărții pentru stilul cu care m-a ademenit în mrejele sale și pentru dorința arzătoare de a face și eu parte din lumea aceasta.

5.jpg

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s