Recenzii pe edituri

Recenzie: „Eu, cea de pe locul doi” de Cezara Zamfir

 

Titlu original: Eu, cea de pe locul doi

Autor: Cezara Zamfir

Editura: Libris Editorial

Categoria: Literatura Romana

Anul apariției: 2018

Nr. pagini: 202

Disponibilă: aici.

 

 

 

“Ma asez la masa in fata lui si, privindu-l fix in ochi, il intreb:- De ce ai vrut sa ma vezi?Nu apuca sa imi raspunda. Se uita  ingrijorat spre apa ce fierbea si deodata sare ca ars. Pune 2 lingurite   de cafea, in timp ce il privesc parca admirandu-l. Ma ridic sa ii dau canite si in acel moment mainile noastre se ating. Pur si simplu am inghetat. Am indraznit doar sa ridic ochii spre el si am observat aceeasi nuanta misterioasa si calda in ochii lui. Ma simteam confortabil, dar trebuia sa scap de momentul ala penibil. Imi retrag imediat mainile si le asez pe masa, langa cana cu zahar. Din spatele meu vine el si toarna cafeaua fierbinte, care scotea aburi asemenea dansului frenetic, asemenea cetii ce se ridica dupa o noapte friguroasa.Dupa ce asaza ibricul la loc pe aragaz, se alatura mie la masa, priveste putin aburul gandindu-se parca la ceva si apoi ma intreaba pe un ton curios:- Nu te intereseaza cum de stiu unde stai?Privirea lui era in continuare fixata asupra cafelei in timp ce amesteca meticulos zaharul. Abia atunci am realizat ca nici nu-mi trecuse prin minte sa-l intreb asa ceva. Eram mult mai preocupata de ce voia sa discute cu mine decat de cum ma gasise, dar pentru a-i face pe plac, am intrebat pe un ton autoritar:- Cum m-ai gasit? Cu un detectiv particular?Rade. Nici macar nu se sinchiseste sa ma priveasca in ochi. In continuare amesteca in cafea, desi era clar ca zaharul se topise deja. Dupa cateva secunde exclama:- De ce as angaja un detectiv particular cand am Facebook, care este gratis?- Ce vrei sa zici cu asta?Stiam ca ii spusesem prenumele meu, dar chiar si asa, nu-mi stia numele de familie, cu atat mai putin adresa de domiciliu. Devenisem curioasa de-a dreptul.- Cate fete cu numele tau crezi ca au dat check-in la mine in pub?”

 

 

Eu, cea de pe locul doi, cum sună asta pentru o femeie ? Este una dintre regulile de viață ale Amaliei, să nu fie niciodată pe locul doi. O altă regulă importantă din viața ei este, de a nu se atașa de un bărbat însurat, dar cu toți știm că inima nu ține cont de genul acesta de aspecte.

Stiți că se zice, că „de ce ți-e frică nu scapi” i se întâmplă și Amaliei atunci când îl întâlnește pe Victor regulile ei se evapora sub presiunea atracției, a dragostei și a pasiunii interzise.

Amalia este o fată cu principii și reguli stricte, ce trăiește o viață anostă cu multe lipsuri emoționale. Viața ei este plină de rutină, trezit, serviciu, o oprire la barul preferat pentru un pahar de vin roșu și apoi acasă, și rare ori ieșiri în oraș.

Viața sa e perturbată de un bărbat pe nume Victor care o surpinde plăcut de la o singură privire, dar există un impediment foarte important între ei, verigheta.

Blestematul inel rotund, ca o cătusă în miniatură semnalează subtil că este un bărbat „interzis” ceea ce pe Amalia o atrage din ce în ce mai mult pe parcursul poveștii.

Știu că infidelitatea este un subiect destul de controversat și foarte dur, dar asta ne conferă o imagine de ansamblu asupra actului în sine a opinilor, acțiunilor și sentimentelor fiecărui personaj, a amantei, soției trădate, dar și a soțului cu două fețe și minciunile în traistă. Acest lucru m-a intrigat la carte, faptul că vedem mai multe perspective.

 

„ Vrei să îți spun eu de ce mai stai cu ea ? E foarte evident, să știi! Ești un materialist, îți plac banii ei și știi că alături de mine nu ai avea atâția, pentru că nu am aceeiași condiție socială…” […] Mă durea ideea că banii cântăresc mai mult decât iubirea, dar aici era din nou vina mea, prea mă învățasem cu basmele.”

 

„ Nu mă interesa cine era ea, ce voia ea, ce simțea ea. Eu mă gândeam doar cum să petrec cât mai mult timp cu el.”

 

61613206_2131144677192859_54507043406479360_n

 

„ Eram o epavă pentru simplu fapt că am văzut pe mâna lui acel inel nenorocit, dar nicio clipă nu m-am gândit că poate există o altă explicație.”

„ Apa rece îmi acoperea trupul și-l făcea să-mi strângă pielea pe oase, dar nu voiam să plec de acolo încă. Am închis ochii și am lăsat ca acel moment să mă curețe de vina pe care o simțeam.”

Atunci când te lovește dragoste este inevitabil deci nu te întreba care e persoana potrivită și care nu.

Nu cred că e deloc așa cum spune lumea, că dacă amanta nu face nimic pentru a atrage atenția bărbatul, acesta nu va acționa. Eu personal cred că din ambele părți vine aceea intenție pătimașă ce te împinge la păcat. La început nici Amalia nu a depus prea mult pentru a atrage privirea lui Victor, nici nu s-a gândit la asta pe atunci, doar a aruncat o privire nevinovată asupra lui. Așa a început povestea lor, cu o privire, un zâmbet și un pahar de vin.

Amalia a încercat să uite impacul pe care l-a avut Victor asupra sa pentru că văzuse micul inel ce trona pe degetul lui, vrând să-i facă în ciudă și să-i amintească că ea nu are prea mult noroc în viață.

 

„ Respirația mea devenise brusc sacadată, simțeam cum fiecare parte a corpului meu îl imploră să mă împlinească, să îmi dăruiască ființa lui. […] L-am primit în brațele mele și i-am dăruit trupul, sufletul, gândurile…tot. I-am dat toată ființa mea pentru eternitate, știind că niciodată nu voi mai privi pe altcineva cum îl priveam pe el. Eram dependentă de un om căsătorit și pentru acele momente cu el aș fi fost în stare să accept orice, chiar și locul doi în viața lui.”

 

„ Am rămas așa preț de câteva secunde, timp în care m-a privit ca și cum lumea avea să se termine odată cu acea melodie, dar în același timp mă lăsa să sper că atunci când se va întâmpla asta, eu voi fi acolo, în brațele lui.”

 

61477644_455339505293870_6889189708140642304_n

 

„ Am alunecat pe spate și l-am lăsat să ne împlinească destinul cu dor și dragoste, cu iubire în priviri și patimă în săruturi. Îl simțeam mai aproape de mine ca niciodată, eram două jumătăți ale aceluiași corp, ce se regăsiseră după mii de ani lumină.”

Something da dar daca dai la privi pe naiba nu o sa apara

„ Victor mă privea ca și cum întreaga lumea se oprea la mine. Mă simțeam din nou dorită, mă simțeam principală, deși eram pe locul doi. […] Ne uitam unul la celălalt exact cum se încheie basmele, cu acea celebră sintagmă: „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, singura diferență la noi fiind aceea că finalul era, în cel mai bun caz, incert.

ce înseamnă dragostea cu adevărat ? Nu avem o definiție universală pentru acest sentiment pentru că fiecare persoană o trăiește și percepe într-un mod diferit și special. Amalia poate înțelege dragostea din momentul în care Victor si-a făcut apariția în viața ei. De atunci ea începe să-și cultive propria definiție a dragostei.

La început simte doar o atracție, mici fluturi ce își desfac aripile și fâlfâie ușpr în stomacul său, care se dezvoltă frumos într-o omidă, așa cum Amalia are parte de primele clipe intense cu Victor care îi învăluie rațiunea, stăpânirea de sine, învăluind iubirea într-un parfum, dulce – acrișor ce-ți inundă fiecare celulă din corp. Sentimentele cresc, te copleșesc și te transformă într-o persoană de nerecunoscut, iar când ajung la cote maxime se transformă într-un fluture delicat, colorat cu pasiune, durere, suferință și speranță. Pentru că oricât ne-am minți, iubirea nu este alcătuită numai din lucruri frumoase, ci și din suferință, lacrimi, răni și chiar trădări.

Basmul celor doi este făurit cu dibăcie și iubire de către ei, o poveste despre cum s-au iubit doi oameni sub așternuturi fiindu-le martoră doar luna și iubirea interzisă. Amalia simțea de fiecare dată când era cu el că într-o zi ei vor trăi fericiți, fără impedimente, ascunzișuri și secrete. Dar cu toate astea, oricât ar fi iubirea de puternică consecințele tot își fac loc în basmul lor ca un cuțit ce le sfâșie coconul ce-i proteja de întreaga lume.

Dar toate astea sunt sfâșiate de către crudul adevăr și de realitate, Amalia era amanta, iar Victor înșelătorul care umblă cu minciuni, fantezii și speranțe deșarte. Iar Urmarile acestei relații toxice se răsfrâng asupra Amaliei fulgerător transformând-o într-o amantă veninoasă, gata de război deoarce suferința și minciunile au copleșit-o.

„ între noi era un război continuu de cuvinte, gesturi, priviri și manipulări pline de seducție. Niciodată nu încetam să ne incităm, ca mai apoi să ne răsplătim reciproc cu clipe minunate, cu drogul aprig al corpurilor încinse printre cearșafuri.”

„ Tot ce făceam noi era să ne jucăm cu focul fără să ne pese prea mult de consecințe, căci atunci când iubirea îți ia mintea, cu ce naiba mai poți gândi ?”

61618179_427047174517441_1838587229249732608_n

 

„ Mă afundasem într-o iubire care era de fapt o capcană și, deși sufeream și inima îmi sângera, eu iubeam chinul și adrenalina pe care mi le dădea acea strânsoare a brațelor lui.”

„ … Vezi tu, iubirea poate fi un lucru înșelător de cele mai multe ori. Eu am învățat pe propria piele că iubirea este sentimentul care doare cel mai mult: este sentimentul pentru care sacrificiul suprem este considerat normal”

Cum am spus și mai sus, basmul acela nu poate fi numai lapte și miere, iar în momentul în care se risipește își face loc răutatea, gelozia, suferința și dorința de răzbunare ce aduc numai necazuri. Odată cu dezvăluiriile și secretele care ies la iveală relația Amaliei cu Victor decade ușor ușor din momentul în care află că Victor o mințea și îi promitea marea cu sarea doar ca să o aibă lângă el.

De atunci Amalia a încercat să stea departe de el chiar dacă asta însemna să-și sfâsie prorpia inimă să urle din toți rârunchii și să creadă că viața ei nu mai are niciun rost. Suferința din dragoste e cea mai aprigă, dureroasă și greu de vindecat. Te poate schimba radical, simțind un gol imens, ca te-ai pierdut pe tine și nu mai e cale de întoarcere.

 

Legat de cum decurge firlul narativ și acțiunea poveștii pot spune că este ușor grăbită din punctul meu de vedere mai ales la pasajele când se pune accent pe trăirile personajelor și cum relaționează între ele. Cred că dacă s-ar fi pus mai mult acent pe acest lucru povestea nu s-ar simți mai fluidă, nu așa de repezită. În plus conturarea personajelor este destul de vagă, lăsându-ne pe noi să ne facem o parere despre personaje și cum ar putea fi ele,

Într-adevăr pare un cliseu, dar asta nu m-a deranjat foarte tare pentru că mi-am dat seama, cliseu sau nu povestea îndrăgostiților se poate regăsi frecvent în realitate, la emisiunile televizate, în seriale etc.

Mă bucur că am citit o carte care ne arată și părțile negative ale unei relații, printr-un exemplu „de așa nu” ne dăm seama cum poate degrada o relație la care ai investit totul. Pentru că oricât am vrea să ne protejăm de sentimentele de iubire, de răni și suferință nu se poate, este inevitabil deoarece din asta este făcută viața, din fericire, momente frumoase, dar și din tristețe și momente dureroase.

Asta ne demonstrează povestea, că poți trăi iubirea la intensitate maximă, simtindu-te pe cel mai inalt munte, dar și atunci când realitatea te izbește de pământul tare lăsându-te înecată în lacrimi și răni. Prin prisma infidelității ne putem da seama că fiecare persoană dintr-o relație are o parte de vină, dar nimeni nu vrea să recunoască acest lucru și să-și asume greselile. Consider că în situația protagonistilor o mare vină o are Amalia, dar și Victor, nu pentru că s-au iubit, ci pentru felul în care au tratat relația lor și situațilile în care s-au aventurat. Probabil că fiecare personaj va plăti pentru greselile și acțiuniile sale în volumul doi și vom desluși enigmele povești.

 

 

rating-5abb58a3d65ab2

 

3.5 steluțe unei povești moralizatoare cu iz psihologic și iubire. O lectură ușoară potrivită pentru vară. Mi-a plăcut mult și de abia aștept volumul doi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *